Niciodată nu trebuie să osândeşti pe cineva, îndeosebi după chipul din afară sau după purtare. Este o patimă incredibilă, şi este greu să te lupţi cu dânsa.

Temeţi-vă de indoială. Diavolul care-l stăpâneşte pe omul ce s-a încrezut în părerile lui poate să-i arate ceea ce nu există, spre a-l arunca în îndoială. Când diavolul vă va arăta neajunsurile şi neputinţele altora şi vă va îmboldi spre osândire, atunci să vă spuneţi în sine: “Sunt mai rău decât toţi. Sunt vrednic de chinurile veşnice. Doamne, miluieşte-mă!”. Chiar dacă veţi spune aceste cuvinte fără simţire, cu toate acestea trebuie să le spuneţi.

(Stareţul Nicon de la Optina, Viaţa şi minunile, Editura Doxologia, 2011, p. 104-105)