Lucrarea oferă un răspuns argumentat la o problemă teologică actuală, care are în vedere natura minunii pe care a trăit-o Sfântul Apostol Pavel pe drumul Damascului. După cum bine se știe, în ultimele trei secole, creștinismul s-a lovit în permanență de critica raționalistă a unor intelectuali care nu puteau credita în niciun fel fenomenul religios. Astfel, au apărut o serie întreagă de ipoteze și chiar școli care să conteste diferite aspecte ale credinței creștine. Între acestea se înscrie și faptul că o serie de specialiști în domeniul psihologiei – și nu numai – au considerat că episodul convertirii Sfântului Apostol Pavel constituie unul dintre cele mai bune exemple de iluzie senzorială cu implicații colective. 

În acest context, lucrarea este bine venită, deoarece furnizează o serie de argumente solide pentru o apologie adecvată secolului în care trăim. În capitole distincte, autorul analizează condiția Apostolului înainte și după convertire, reliefând o serie de detalii textuale care contribuie la o înțelegere mai profundă a Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, Cel în jurul Căruia va gravita întreaga activitate a noului convertit, Pavel. Din această perspectivă, lucrarea prezentată este una valoroasă atât pentru cercetarea românească, cât și pentru înțelegerea unor episoade importante din Sfânta Scriptură.

Comisia de doctorat a fost alcătuită din membri aparținând Universităților „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca și București, având următoarea componență: Arhim. Prof. Univ. Dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană, coordonatorul științific al lucrării, Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman, Pr. Conf. Univ. Dr. Marian Vild și Diac. Lect. Univ. Dr. Stelian Pașca-Tușa.

Comisia a apreciat subiectul abordat și modul de prezentare, evaluând lucrarea ca fiind foarte bună și acordând autorului ei titlul științific de Doctor în Teologie, cu calificativul Magna cum laude.