„Dând ceva semenului tău şi acela neînapoindu-ţi ceea ce i-ai dat, nu a păstrat ceva ce-şi are ultima obârșie în tine.

Tot ce dai altuia e, în ultima analiză, dar de la Dumnezeu, destinat tuturor.

Dacă toate le primesc în dar, de la Dumnezeu, se cuvine ca de toate să fac parte şi altora; din toate cele primite în dar de la Dumnezeu sunt dator altora.

Căci Dumnezeu ni le-a dat pe toate pentru toţi”.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 105b la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 451)