Spun asta, deoarece sacralitatea, esteticul religios şi cultura tradițională de pretutindeni pot deschide vechi şi noi orizonturi ale cunoaşterii şi ale creaţiilor artistice de oriunde. Tradiţiile de iarnă au şi ele un impact favorabil, au o deschidere expansivă, dacă nu peste tot în lume atunci în cea mai mare parte. Ţara noastră dispune de locuri frumoase, cu oameni deschişi, la minte, trup şi suflet. Fără existenţa acestora nimic nu ar mai avea farmec şi nimic nu ar mai avea instinct estetic. În ziua de astăzi, arta şi tradiţia dispun atît de estetic dar şi de chici. În religie însă şi chiciul şi esteticul pot avea două aspecte: negativ şi pozitiv. Arta sacră poate avea diverse influenţe atît la nivel cultural cît şi la nivel religios. Aceasta denotă diversitatea, forma, importanţa culturii şi tradiţiilor cu aspect religios deopotrivă.

Cel mai important rol îl are şi îl va avea întotdeauna omul cu tot ce înseamnă el: idei, cultură, frumos, adevăr, imaginaţie, cunoaştere întru totul. Omul înseamnă orizont, creaţie, dorință vie. Acesta, în toată deplinătatea sa, va exista acolo unde mereu se vor putea uni virtutea unei arte, esenţialul ce face parte din ea. Nu degeaba există și un proverb cu un soi de adevăr în el: Omul sfinţeste locul!!!!! Însă Dumnezeu sfinţeste totul: omul, locul, darurile şi toate frumuseţile sale date de bunătatea şi măreţia divină. De aceea, în viaţă trebuie să existe adevăr, milostenie, sinceritate, dar şi dorinţa puterii umane de a face şi de a putea construi mereu ceva mai bun, mai smerit, mai adevărat, mai întru totul. În fiinţa umană trebuie să existe suficientă înţelegere şi îndeajunsă înţelepciune pentru ca orice să poată avea tentă de veridicitate. Omul este făptura care trebuie să existe pentru Hristos, pentru adevărata dragoste. Toate ca toate, însă nimic fără Dumnezeu.

Un alt aspect important este tradiţia, cultura tradiţională romînească. Aceasta denotă din dorinţa pentru frumos, dorinţa artistică cu tentă tradiţională. Cand ne referim la tradiţie aducem în prim-plan meşteşugul strămoşesc, portul popular, unealtă tradiţională autentică. Toate acestea scot la iveală o legendă vie, strămoşească, o legendă fără cusur. Cînd ne referim la tradiţie trebuie să fim foarte atenţi, să fim cu ţinere de minte întru totul. Tradiţia este legenda prin care omul făurește cu drag cele mai intense povestioare, pentru ca apoi să apară şi roadele muncii lor. Şi uite aşa, omul în toată deplinătatea sa, prin cultură, tradiţie şi imaginaţie dă dovadă de înţelepciune, forţă, pasiune pentru ceea ce făureşte şi poate mai multă dorinţă de cunoaştere, denotă fiind noutatea tradiţională. Tradiţia înseamnă meticulozitate şi dăruire pentru şi întru frumos și ingenios.

Tradiţia este dar străbun, cules din neam în neam, este arma pentru a putea construi altfelul. Este desăvarşire, este aparte şi, cel mai importat, este nemuritoare. Prin dulcele glas tradiţional ne putem da seama de importanţa şi măreţia obiceiurilor tradiţionale culese meticulos din popor. Romania este o ţară deosebită, o ţară cu locuri aparte, cu locuri unde legendele parcă vorbesc şi astăzi prin viu grai. Ce frumos. Dar uneori acestea nu sunt de ajuns. Acolo unde există locul trebuie să existe şi omul pentru a putea insufleţi prin dăruirea şi ideile sale, adeseori extraordinare. Însă gîndirea umană lasă de multe ori de dorit. Avem prea multe locuri frumoase însă prea puţini oameni creativi. Avem totul însă ne lipseşte ceva: creativitatea. De ce?? Pentru că nu există răbdare, dăruire întru totul din partea oamenilor, nu există motivare. Dar undeva trebuie să existe dorinţa de a face ca acel ceva să prindă viaţă peste tot şi voinţă pentru ca acel ceva să dureze. Da, de asta avem cu adevărat nevoie.

Tradiţia şi arta bucovineană este cea mai frumoasă zestre primită în dar cu mare drag de la Dumnezeu. Ne mîndrim cînd vine vorba de aceasta deoarece la zi de sărbatoare dorim să dăm dovadă de spontaneitate, dragoste pentru frumos, pentru cultura noastră strămoşească. La ceas de sărbatoare ospitalitatea, bunul simț, credinţa şi portul popular sunt cuvintele care însufleţesc cu totul meleagul adevărat bucovinean. Prea frumos, minunat aş putea spune, şi totuşi adevărat. În Bucovina zilele de sărbatoare înseamnă magie, răsfăț culinar, peisaje spectaculoase, foarte multă dragoste şi dăruire pentru ceea ce avem şi pentru ceea ce am putea să mai dobîndim. Aici Dumnezeu există şi ne bucură de fiecare dată. Acolo unde există miracolul există şi Dumnezeu. Superb. Aici avem de toate, dar cea mai importantă bineînţeles este credinţa. Prin credinţă cunoaştem, dobîndim, dăruim, iubim, iertăm. Prin credinţă orice există şi orice poate fi posibil. În Bucovina, sărbatorile de iarnă cunosc farmecul adevărat, tradiţia este autentică şi cel mai important obiceiurile de iarnă se păstrează şi astăzi cu sfinţenie. Obiceiurile înseamnă pentru bucovineni foarte mult. De aceea, ei nu vor renunţa nicidecum la ele. Pentru ei, sunt nemuritoare. Umblatul cu colindul sfînt, umblatul cu uratu, cu steaua sau cu semănatul denotă act artistic păstrat şi astăzi cu mare drag. Acestea aduc belşug, sănătate, dragoste întru Dumnezeu, dăruire totală. Cîteva simboluri care duc tradiţia mai departe sunt: mersul cu capra, căluşerii sau ursul. Toate au şi acum o importanţă de inegalat pentru locuitorii din Bucovina. Toate acestea reprezintă arta strămoşească, căci vorba aia: Dumnezeu este numai unul şi toate sunt de la el lăsate. Este incredibil, este fabulos, este divin… și totuşi acestea există. Fără toate acestea bucovinenii nu concep sărbatorile de iarnă. Am fost învăţaţi, cînd vine vorba de tradiţii, să dăm totul, să facem totul într-un mod numai de noi ştiut. Toate acestea merg mînă în mînă cu dragostea oamenilor pentru cele lăsate şi recunoştiinţa lor pentru şi faţă de Dumnezeu.

Oriunde vom merge în lume vom şti prin viu grai că tradiţia şi credinţa sunt cele mai mari virtuţi ale omenirii şi cele mai puternice arme care întăresc din neam în neam, din loc în loc. Fiinţa umană este iubire, idee, frumuseţe şi aceasta va şti, acum pentru totdeauna că nimic nu se va putea construi fără Dumnezeu şi fără credinţa noastră. Acestea sunt certitudini. Omul este o legendă vie. Datorită creativităţii, datorită spiritului său pozitiv orice şi oricînd va putea căpăta sens, formă. Datorită a ceea ce va putea construi el, cele mai importante aspecte ale vieţii vor putea lua amploare într-un mod frumos şi deosebit.

Nu trebuie nici un moment din viaţa noastră să-l uităm pe Dumnezeu, deoarece El este totul. Este dragoste, frumuseţe, adevăr. Este totdeauna cu noi şi pentru noi şi nicidecum împotriva noastră. De aceea şi noi trebuie să fim cu el şi numai pentru el. În fiecare moment al vieţii noastre, credinţa trebuie să existe. Ea trebuie să fie oglinda care dobîndeşte noutatea, întăreşte speranţa şi nu uită iertarea în toate formele sale. Dumnezeu este lumină, este forţă, este emoţie şi dragoste adevarată.