Așadar, am mers cu Asociația Creștinilor Ortodocși Români la colindat, oameni tineri la fel ca și cel mai iubit ucenic al Domnului – Sfîntul Apostol Ioan, nu spun în zadar acest lucru, sînt lucruri pe care le știm, dar pe care inima noastră încă nu le-a primit, de aceea trebuie să le redescoperim, văzînd esența sau cum spun Sfinții Părinți duhul în spatele literei, altfel niciodată nu vom putea împlini cuvintele lui Dumnezeu așa cum ar dori El să le împlinim. Tinerețea este plină de entuziasmul pentru jertfă, pentru eroism, deși astăzi tinerii nu visează să moară pentru patrie și credință, ei sunt gata să o facă pentru carieră este mai bine decît mulți dintre noi care nu vrem deloc să murim pentru nimic, nici chiar pentru veșnicia sufletului nostru, după cuvintele: ”cine moare înainte să moară, atunci cînd va trebui să moară nu va mai muri”, totuși tinerii nu-și pierd energia, ei caută, doresc să afle și să obțină, iar Dumnezeu ca și în pilda fiului risipitor, vazîndu-L de departe pe fiu, nu vine, ci aleargă în întîmpinare, acesta poate este unul din motivele pentru care Sfîntul Apostolul Ioan cel mai tînăr dintre ucenici a stat la pieptul Mântuitorului.

Îmi doresc foarte mult o întîlnire cu Dumnezeu, dar mai întîi vreau să vă spun de ce nu am avut această întîlnire pînă la sărbătoarea la care Hristos a venit și despre care vreau să povestesc. În afară de perspectiva în care vedeniile pot fi înșelătoare, trebuie să spun că munții păcatelor mele și lanțurile patimilor cu care este înfășurat sufletul meu a fost, și în continuare este, cea mai mare piedică în dorința mea de sărbători cu Hristos, pentru că de ani de zile am sărbătorit Crăciunul în carapacea egoismului meu, iar pe Hristos Îl țineam la distanță ca pe o idee frumoasă, dar pe care nu vreau să o realizez acum, pentru că este greu de realizat, căci adesea sîntem obișnuiți să facem lucruri doar dacă obținem ceva în schimb, iar eu, fericirea pe care mi-o putea oferi Hristos o înlocuiam cu surogate pentru egoismul meu, pentru că doream să fiu fericită, dar nu eram dispusă să lupt pentru fericirea mea, așa că mă amăgeam. Situația în care mă aflam nu-mi permitea să văd cel mai important lucru de la care aș fi putut porni – omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Momentul hotărîtor care a dus spre punctul culminant a fost cînd am fost chemată, atenție, noi ne-am obișnuit să primim informațiile ca pe anunțuri, nu ca pe niște chemări, v-aș aminti aici de Sfîntul Apostol Andrei cel întîi chemat, deci am fost chemată să colind la spital cu tinerii de la A.S.C.O.R., am specificat cu cine am mers pentru că din mila lui Dumnezeu am audiat și vizionat multe conferințe ale ieroschimonahului Ioachim Parr, care este un părinte misionar aș putea spune și care are zeci de conferințe în Rusia, părintele insistă foarte mult pe primele 2 porunci pe care Iisus Hristos le spune tînărului bogat de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele, mai exact părintele Ioachim spune:”Dumnezeu vrea de la noi ca să ne aflăm în relație” cu El și cu aproapele, pentru că din nou părintele explică: ”Dumnezeu nu spune iubește-te pe tine însuți, pentru că atunci tu nu vei mai fi în relație”, de aceea oamenii care se iubesc pe sine nu pot avea prieteni și familii stabile, și durabile, pentru că ei evadează din relații și se ocupă cu ei înșiși, alimentîndu-și egoismul, iar rezultatul după cum spune părintele este că devenim monștri într-un asemenea caz.

Raționamentul pe care l-am avut cînd am decis că voi merge la spital să colind, a fost că la Înfricoșătoarea Judecată Dumnezeu îmi va spune: ”Bolnav am fost și nu M-ai cercetat”. Adeseori auzim cuvintele, cel puțin în fiecare an în care sîntem în Biserică la Duminica Înfricoșătoare Judecăți, desigur pentru orice om rațional așa cum am fost creați de Dumnezeu și care crede în adevărul Evangheliei, împlinirea acestui cuvînt ar trebui realizată de la prima aflare a acestuia, nu în zadar Iisus Hristos a spus: ”cine Mă iubește pazește poruncile Mele”.

În sfîrșit bucuria Nașterii Domnului a ajuns la spital, la oamenii mici și mari toți frați mai mici ai Domnului Iisus Hristos. Din nou apelez la mult îndrăgitul părinte Ioachim Parr care spune: ”nu poți dărui ceea ce nu ai” și iarăși afirmă: ”oamenii nu vor să audă despre Dumnezeu, oamenii vor să-L vadă pe Dumnezeu”. A fost o mare sărbătoare pentru că A FOST ȘI DOMNUL IISUS HRISTOS fără de care n-ar fi fost atîtea lacrimi pe obraji, atîțea oameni care și-au amintit, cum ei L-au primit și gazduit pe Împăratul tuturor în inima lor.