Trândăvia sau fuga de osteneală sau lenevia este în sine un păcat, căci este potrivnică poruncilor lui Dumnezeu, prin care El ne-a rânduit să ne mâncăm pâinea în sudoarea feţei.

Încă protopărintelui nostru Adam i s-a spus de către Dumnezeu: „în sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce“ (Fac. 3, 19), poruncă ce ne priveşte şi pe noi, fiii lui. Iar Sfântul Apostol nu îngăduie să mănânce aceluia ce nu voieşte să lucreze.

Prin urmare, cei ce petrec în trândăvie şi se hrănesc din osteneli străine păcătuiesc necontenit. Şi până ce nu se vor apuca de truda binecuvântată, în păcat vor rămâne. Aici nu este vorba de cei bolnavi şi bătrâni, care nu pot să muncească nici dacă ar vrea.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Despre păcate, Editura Sophia, 2000, p. 260)