Dumnezeu ne-a creat cu multă iubire. Trebuie să ne considerăm o viață întreagă păcătoși, chiar dacă am făcut tot posibilul să nu păcătuim?

Da, nu e problema de păcătoși, v-am spus, muritori, netrebnici, fapt care este foarte adevărat. Dumnezeu vrea să fim realiști și să privim lucrurile în față. Vederea propriilor păcate este izvor de mare lumină în inima omului. Cine le va vedea, va vedea slava lui Dumnezeu. Numai acelora care și-au văzut întuneci­mea inimii le-a strălucit lumina, pentru că Hristos spune: „Celor ce ședeau în întu­neric le-a strălucit lumină”. Dar dacă noi vrem să fugim din întunericul ăsta, lu­mina, venind, nu ne va găsi. Să ne ve­dem păcătoși și nu greșim. Nu greșim, mare bucurie ne vine din asta. De ce? Pentru că Dumnezeu a zis că pentru cei păcătoși a venit. Noi de ce vrem să ne osebim de ei? De ce vrem să fim cu cei drepți, pentru care El spune că nu a ve­nit, care se socotesc pe ei drepți? Fericiți cei care se văd pe ei înșiși păcătoși, căci pentru aceștia a venit Hristos!

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 114-115)