Un cunoscut inginer din Atena, după mai multe analize de laborator, află de la medici că durerile de cap foarte puternice şi schimbările pe care le simţea în starea de sănătate se datoresc unei tumori maligne, unui cancer la creier. Doctorii îl îndeamnă să se hotărască singur sa i se facă operaţia: trebuie tăiată cutia craniană deasupra frunţii, apoi de jur împrejur şi, după aceea, să i se extragă tumoarea. Întreabă dacă pot apărea şi efecte secundare; i se spune care sunt pericolele, riscurile că operaţia să nu reuşească, tot adevărul. Inginerul nu acceptă operaţia şi începe să aibă crize din ce în ce mai dureroase.

La câteva zile după aceea, la ora 3.00 noaptea sună telefonul.

-Unchiule, tu esti? întreabă nepoţica în vârstă de 13 ani, un adevărat îngeraş. Iartă-mă că îţi telefonez la ora asta, dar abia m-am trezit. Am avut un vis despre tine. Am văzut în somn un tânăr blond, înalt, frumos, care mi-a zis: „Copilul meu, sunt Sfântul Ioan Rusul, spune-i unchiului tau, inginerul, să primească operaţia pe creier. Voi ţine eu mâna chirurgului, nu i se va întâmpla nimic rău.” Unchiule, să nu spui „nu” Sfântului.

Inginerul acceptă, i se face intervenţia chirurgicală şi tumoarea este extirpată.

„Cum străluceau feţele tuturor când l-au văzut aici, în biserica Sfântului (povesteşte preotul acestei biserici), împreună cu nepoţica ce vorbise cu Sfântul! Şi-a scos pălăria, pansamentele erau încă pe locul unde se făcuse operaţia. Doctorii mi-au spus că nu trebuia să ies încă, părinte, n-am putut însă; trebuia să vin, să-i mulţumesc din toată inima şi din tot sufletul acestui minunat Sfânt, care aleargă pretutindeni să ajute, chiar fără să-l chemi”.

10 martie 1980

(Sfântul Ioan Rusul: mărturii contemporane ale iubirii lui Dumnezeu, trad. Teofan Munteanu, Cristina Băcanu, Editura Sinaxa, Bucureşti, 2010, pp. 43 – 45)