Prin anul 1920, o femeie, anume Maria, din comuna Cacova, judeţul Vâlcea, lucrând în ziua de 27 iulie – Sfântul Pantelimon – la cules de prune, a căzut din pom, paralizând în întregime. După câteva zile au adus-o rudele la Sfântul Grigorie pentru sfintele slujbe. Însoţitorii au trecut-o cu mare greutate de trei ori pe sub sfânta raclă. La urmă a început să deschidă ochii mari. Tot timpul Sfintei Liturghii a stat culcată pe o pătură, alături de sfintele moaşte. După ce i s-a făcut Sfântul Maslu, îndată femeia şi-a revenit în simţiri.

Ea se vindecase prin minune de cumplita ei paralizie. Apoi, a cerut să fie ridicată în picioare, a trecut singură din nou pe sub sfânta raclă, a făcut metanii de mulţumire şi s-a urcat în munte, la peştera Sfântului Grigorie, împreună cu cei ce o aduseseră la biserică.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Sfintele moaşte din România, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 96)