A treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”
Miercuri seară, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a citit cea de-a treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din centrul municipiului Iași.
Miercuri seară, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, a avut loc slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită cea de-a treia parte a Canonului Mare. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
Sfântul Andrei Criteanul, cel care a scris acest Canon cel Mare, a fost un învățat, un cărturar și un mare episcop. Nu ne-a scris, în această lucrare a sa, cum mulți din cei ce cunosc pe Dumnezeu nu o fac. Despre izbânzile sale, despre înțelepciunea pe care a dobândit-o, despre harul episcopiei și despre tot ceea ce măreții va fi descoperit despre Dumnezeu în taina rugăciunii. Toată lucrarea sa, tot cuvântul său este o pocăință la care ne cheamă. Într-o lume în care suntem învățați să ne îndreptățim pe noi înșine, să concurăm unii cu alții, pe de o parte, pentru a ne depăși limitele noastre, pe de altă parte, pentru a avea un loc mai bun sau mai călduț în această lume. Cuvântul celui care l-a cunoscut pe Dumnezeu este acela de a înnoi în noi un chip al pocăinței, iar pocăința înseamnă nu o învinovățire continuă, nu o prihănire de sine fără nădejde, ci o nădejde că putem să trăim curați, că dacă Dumnezeu ne cere și ne cheamă să ne dobândim inimă curată, înseamnă că o putem face, dar asta nu înseamnă că o putem face fără efort, nu o putem face cu ușurință în această lume, ci cu un efort în care avem ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să cerem de la Dumnezeu această putere, să cerem Domnului să fie cu noi, să cerem Domnului să ne înțelepțească, să-I cerem să ne lumineze și să ne dea puterea de a trăi o viață curată, o viață în care poruncile lui Dumnezeu, nu sunt porunci date pentru a le putea eluda, pentru a le putea interpreta omenește, pentru a ne putea îndreptăți atunci când nu le îndeplinim, ci sunt însăși viața noastră care se înnoiește, și prin care cunoaștem pe Dumnezeu. Și trăind în această tensiune vom cunoaște și noi ceea ce Domnul ne-a descoperit: „Fericiți sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe El.” Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca acest început de post să fie un nou început al pocăinței noastre, ca încă de aici să trăim ceea ce spunem la slujba înmormântării celor dragi: „Să aflu și eu calea prin pocăință.” Calea întâlnirii cu Dumnezeu, calea aflării păcii sufletești, calea Împărăției Cerurilor. ,a afirmat Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură de la finalul Pavecerniței.
Canonul cel Mare se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare. În această săptămână, slujba a fost oficiată în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul Pavecerniţei Mari (slujba de după Vecernie). „Canonul lacrimilor” este alcătuit de Sfântul Andrei, Arhiepiscopul Cretei, și reprezintă una dintre cele mai frumoase și profunde slujbe ale Bisericii noastre. Totodată, acesta este cel mai extins imn liturgic, cu 250 de strofe, care ne îndeamnă la căință, smerenie, milă și îndreptarea faptelor rele. Pe tot parcursul citirii canonului, între tropare, se rostește stihul „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. Sfântul Andrei Criteanul a fost considerat „părintele canoanelor”, fiind primul alcătuitor de canoane şi iniţiatorul acestei noi specii imnografice în Biserica grecească.