A treia zi de Crăciun, la Mănăstirea Valea Budului
În Duminica după Naşterea Domnului (n.r. duminică, 27 decembrie 2015), Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului s-a aflat alături de preoții slujitori de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” – Valea Budului şi de soborul de maici condus de către maica stavrofora Magdelena Budeanu.
În ziua de prăznuire a Sfântului Arhidiacon Ştefan, credincioşii participanţi la Sfânta Liturghie săvârşită pe „Meteora Bacăului”, au fost încântaţi de colindele celor mai tineri dintre cei prezenţi la această sărbătoare. După cum ne-a relatat pr. Constantin Gherasim, inspector în Probleme de tineret şi mass-media al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Chiriarhul Romanului şi Bacăului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi. „Suntem la două mii de ani şi mai bine de la evenimentul „Naşterii Domnului” şi ne bucurăm că sunt credincioşi care-l trăiesc în toată dimensiunea lui: sacră, mistagogică, teologică, dar şi tradiţională. Încă mai există tradiţii ce împodobesc frumoasa sărbătoare a Crăciunului şi frumoasa noastră Ortodoxie, care vin să completeze semnificaţia teologică a Praznicului. În Ajunul Crăciunului, preotul trece cu icoana Naşterii Domnului prin toate casele credincioşilor, anunţând vestea intrării Mântuitorului nostru în timp. Mai dinainte, gospodinele pregătesc turte fără drojdie, care amintesc de Pâinea care a coborât din cer oarecând, pâinea nedospită pe care o utilizau fiii Poporului Ales, din care descinde Mântuitorul Iisus Hristos, iar acea azimă se mânca în mod special la Paşti. Aceste turte simbolizează scutecele în care a fost înfăşat Mântuitorul la Naşterea Sa, iar prima turtă se punea, de către bunicii noștri, după icoană, în odaie, unde stătea până la Bobotează, iar preotul când venea cu Ajunul Bobotezei o găsea acolo şi o sfinţea cu Agheasmă Mare. Apoi era sfărâmată şi dată la animelele din gospodărie, care ne amintesc de asinul şi boul, prezente şi în iconografie, animale care s-au învrednicit să încălzească pe Pruncul Iisus la Naşterea Sa în peştera sărăcăcioasă de la Bethleem, despre care vorbeşte şi proorocul Isaia. Ea devine mai apoi pâine dospită, totul fiind astfel plin de semnificaţii şi plin de sens duhovnicesc şi teologic”, a menționat IPS Ioachim în cuvântul său.