Un articol de arhivă despre vizita Regelui Mihai și a Reginei Ana la Spermezeu
Valea Ţibleşului şi în special satul Spermezeu au avut la sfârşitul anului abia încheiat, ocazia unică şi emoţionantă a reîntâlnirii cu istoria, cu o istorie până mai ieri ocultată şi marginalizată de regimul comunist. A revenit, şi în aceste străvechi ţinuturi româneşti, după un exil amar de jumătate de secol, Regele Mihai I, împreună cu Regina Ana şi cu Alteţele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu, Principesa Elena şi soţul ei, Alexander McAteer. Majestăţile şi Alteţele Lor au dorit să-şi primenească sufletele şi să regăsească spiritul autentic al tradiţiei şi al identităţii româneşti, pe cuprinsul Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la îndemnul şi aleasa ospitalitate a IPS Părinte Mitropolit Bartolomeu, au vizitat zona Bistriţei şi Năsăudului, respectiv Văile Ţibleşului şi Bârgăului, cumpăna dintre ani petrecând-o la Mănăstirea Nicula.
În ziua de 29 decembrie 2006, familia regală a făcut un prim popas din traseul stabilit, pe Valea Ţibleşului, în localitatea Spermezeu, renumită prin bogăţia şi varietatea tradiţiilor şi a obiceiurilor, care se regăsesc aici ca fenomene vii, împletite cu însăşi existenţa oamenilor locului. Din punct de vedere istoric trebuie spus faptul că, acum, pentru prima dată, satul Spermezeu a avut cinstea de a primi şi a găzdui un rege al României, au fost câtea ore excepţionale cu valoare şi greutate inestimabile. Potrivit vechilor rânduieli, înalţii oaspeţi încă de la intrarea în sat au fost însoţiţi de un alai de călăreţi îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi conduşi până în faţa bisericii, unde în dangăt de clopot au fost întâmpinaţi de mulţimea credincioşilor din sat şi din împrejurimi, în frunte cu preoţii şi cu primarul localităţii Spermezeu. Doi dintre bătrânii satului, în străvechiul port tradiţional al locului, le-au oferit să guste din pâine, sare şi „horincă”, în semn de „Bun Venit!” în mijlocul lor, copiii le-au dăruit flori, iar Preotul Paroh Ioan Simeon Buta s-a înfăţişat înaintea Majestăţilor Lor cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce.
După intrarea în sfântul locaş, Protosinghelul Macarie Drăgoi, ca fiu al satului şi cercetător al etnologiei şi etnografiei acestor locuri, însărcinat de IPS Bartolomeu să însoţească iluştrii vizitatori încă de la plecarea lor din Cluj-Napoca, a rostit un cuvânt de întâmpinare. Vorbitorul a ţinut să scoată în evidenţă semnificaţia unică a momentului, faptul că pentru prima dată un rege şi o regină a României au vizitat Spermezeul şi Valea Ţibleşului, consideraţia profundă păstrată în conştiinţa populară a zonei pentru regii României, bucuria întregii comunităţi de a putea prezenta în faţa aleşilor vizitatori crâmpeie ale moştenirii tradiţionale, care se constituie, în ultimă instanţă, în repere ale identităţii culturale româneşti, care au îmbogăţit şi vor îmbogăţi mereu tezaurul valorilor comune ale bătrânului continent.
Credincioşii prezenţi au cântat din străvechile colinde, de asemenea copiii au desfăşurat în faţa oaspeţilor colindul Stelei cu obiectele tradiţionale care-l însoţesc, iar vârstnicii au prezentat Teatrul popular „Viflaimul” şi jocul moşnegilor, obicei arhaic cu profunde semnificaţii, păstrat cu sfinţenie de-a lungul generaţiilor. La ieşirea din sfântul locaş, în cântecul fluierelor, s-au jucat Caprele şi Turca, amintind de turmele păstorilor din Betleem, binecuvântați de Pruncul Hristos. Colindătorii au fost răsplătiţi cu daruri, de către Majestăţile şi Alteţele Lor Regale, care au oferit din generozitatea lor şi bătrânilor şi neputincioşilor din comunitate. O frumoasă surpriză a reprezentat gestul unuia dintre sătenii septuagenari, Alexandru Poenar, care a înmânat Regelui Mihai o fotografie moştenită de la tatăl său, Grigore Poenar, care imortalizase o clipă a tinereţii sale din anul 1926, ca militar în jandarmerie, la Chişinău, împreună cu viitorul rege, pe atunci copil, la frageda vârstă de 5 ani.
În continuare, înalţii oaspeţi au luat prânzul în casa familiei Vasile şi Ana Drăgoi, cu care prilej au putut vedea în mod nemijlocit, încă un crâmpei din cutumele şi rânduiala acestor locuri. În acest context, musafirilor le-a fost dat să regăsească încă o mărturie emoţionantă, situată la întâlnirea dintre mica şi marea istorie, şi anume, o cană din porţelan, cu imaginea Regelui Mihai copil, cumpărată în perioada interbelică de bătrânii familiei din târg de la Năsăud, din care au băut lapte două-trei generaţii de urmaşi. La plecare, gazdele au oferit reginei şi principeselor, fiecăreia câte un costum tradiţional de sărbătoare, în memoria unei practici cultivate în vechime de reginele României, care obişnuiau în mod frecvent, să îmbrace împreună cu copiii lor, portul popular românesc. La ieşirea din ograda gospodăriei familiei Drăgoi, Majestăţile şi Alteţele Lor au fost colindate de o ceată de tineri, îmbrăcaţi în străvechea ţinută tradiţională.
Derularea mai departe a vizitei regale la Spermezeu a cuprins alte câteva obiective, importante din perspectiva practicării meşteşugurilor tradiţionale în sat. Astfel, s-au făcut câteva opriri, mai întîi la moara veche de apă, „a lui Andrei”, încă funcţională, la „Căucia de la Podul Sânătorii”, unde tânărul fierar a arătat oaspeţilor modul de confecţionare al unei potcoave, apoi la cojocăria lui Ioan Cristea, în care vizitatorii, impresionaţi de calitatea şi aspectul estetic al cojoacelor din blană de oaie, şi-au procurat câteva astfel de piese vestimentare. Acest itinerariu special s-a încheiat într-una dintre cele mai vechi case ale satului, datând de la începutul secolului XX, locuită în prezent de badea Alexandru Clapa, împreună cu fiul şi nora sa, unde femeile au prezentat obiceiul unei clăci tradiţionale, constând din binecunoscutele practici ca: torsul caierelor de lână, depănatul firelor, broderia şi cusutul manual, din casă nelipsind războiul de ţesut, atât de îndătinat pentru această perioadă a anului.
O ultimă oprire a alaiului regal pe Valea Ţibleşului, a avut loc la Mănăstirea Dobric, amplasată într-un vechi conac nobiliar, întrebuinţat în perioada comunistă ca sediu al CAP şi a dependinţelor acestuia. În prezent, mănăstirea, înfiinţată în 1992, deţine un azil de bătrâni şi constituie o oază de spiritualitate pentru viaţa comunităţilor din zonă, fiind numită „Nicula Ţibleşului”. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de către Maica Stareţă Veronica Coţofană şi de către preotul satului, Ludor Mureşan, la care s-a adăugat mulţimea credincioşilor în port tradiţional de sărbătoare. De aici, desfăşurarea acestui veritabil pelerinaj de suflet şi simţire românească, a urmat pe perioada următoarelor trei zile, Valea Bârgăului, Mănăstirea Piatra-Fântânele, localitatea Zagra şi nu în ultimul rând, Mănăstirea Nicula, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, sub oblăduirea căreia ne încredinţăm întotdeauna şi mai ales, în momentele de mare însemnătate ale vieţii noastre. Acestea ar fi câteva repere ale unei posibile cronici, cea a reîntâlnirii dintre două valori perene ale identităţii româneşti: figura Suveranului şi zestrea culturală moştenită din bătrâni.
(Părintele Macarie Drăgoi, Eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, Regele Mihai, Regina Ana şi tradiţia românească. Vizita Majestăţilor Lor la Spermezeu, 2006)
