Născut în Sicilia, într-o familie bogată, Sfântul Metodie a ales calea monahismului de tânăr și a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste. Ajuns într-o temniță din Akrita, la porunca împăratului, a fost eliberat de către Teofil, care preluase împărăția.

Stând în preajma noului împărat, Sfântul Metodie a fost învinovățit apoi că din pricina lui s-ar fi pierdut o luptă cu arabii, pentru că el încă susținea închinarea la icoane. Așa că a fost torturat, desfigurat și dus într-o peșteră din insula Antigonos, fiind închis acolo împreună cu doi tâlhari, vreme de 7 ani, până la moartea împăratului.

Împărăteasa, Teodora, fiind închinătoare la icoane, a cerut să fie eliberați toți cei închiși, încât Sfântul Metodie a fost numit patriarh al Constantinopolului și a reintrodus, printr-un Sinod local, închinarea la sfintele icoane. A lăsat în urmă și un set de reguli pentru cei convertiți și multe pastorale și imnuri bisericești.