Un nou volum Alexandru Ciorănescu, o nouă bucurie pentru Literatura de calitate

Entuziast și diamantiu – nu aflu alt termen – Alexandru Ciorănescu nu scrie, ci își trăiește textele, devenind personaj înscris în propria sa memorie. Și, de acum, și în a noastră. Un Manual de înțelegere a Literaturii Române din care merită gustat cu foame și bucurie.

Scriu „un nou volum Alexandru Ciorănescu” din nevoia de a vă aminti volumul său Amintiri fără memorie (Ed. Spandugino) de curând prezentat la Picătura de carte. Dar nu pentru că acesta este doar al doilea volum în limba română. Merită amintite volumele Barocul sau descoperirea dramei ( Ed.Dacia), fundamentalul Memoriu de titluri și lucrări (1942, 47 pg.), sinteticul volum Principii de literatură comparată (Cartea Românească), monografia Ion Barbu (cu o superbă ediție americană în 1981 și Editura Fundației Culturale Române, București, 1996, 208 pg.), volumul Cuțitul verde (Humanitas, 1993, 145 pg.) ori Dicționarul Etimologic al Limbii Române (Saeculum Vizual, 2017, 2056 pg.). Ci pentru că a apărut volumul Scrieri despre Literatura Română (Spandugino, București, 2021, 507 pg.). Volumul, al 2-lea din seria Opere Complete, are cuvântul-înainte și textul îngrijit și editat de Mircea Anghelescu, cel care girează și primul volum al Operelor și care reușește, ca și în cazul Amintirilor, o excelentă sinteză- Cuvânt- înainte, pp. 9-16 asupra vibrantei erudiții a românului exilat de istorie în lumea de dincolo de istorie, Universitatea din La Laguna. Pontonul pe ape de unde va schimba fața teoriei literaturii comparate definitoriu și definitiv. Volumul de față reunește o serie de texte majore pentru cunoașterea aportului lui Ciorănescu la analiza Literaturii române: Monografii: Alexandru Depărățeanu. Studiu critic (pp. 17-154) și Ion Barbu. Monografie (pp. 155-322); Eminesciana: Un poet al nedeterminării (pp. 325-340); Gândirea politică a lui Mihai Eminescu (pp. 341-348), Mihai Eminescu și teatrușl (pp. 349-358, A doua operă a lui Eminescu (pp. 359- 267), Comentarii eminesciene (pp. 368- 374) și Eminescu în traducere spaniolă (pp. 375- 392); Studii: Bibliografia unei polemici (pp. 393-405 Nou despre Petru Cercel (pp. 406-439); Nicolae Filimon și portretul literara al fanariotului (pp. 440-447), Spiritul european în cultura românească 9pp. 448-465), Introducere- Duiliu Zamfirescu (pp. 466-478), Clasicism și romantism în România (pp. 479- 492) și Mircea Eliade și literatura (pp. 493-507).

Am început citirea cărții sub dorul de literă și duh ce l-a născut în sufletul meu volumul Amintiri fără memorie și am descoperit, uimit și bucuros, că există un soi de critică literară care poate să-mi fure nopțile cu simplitatea scriiturii și dorul de literatură pură pe care-n cuprinsul său interior îl coace deplin. De foarte multă vreme nu m-am bucurat de recitirea lui Ion Barbu ori Duiliu Zamfirescu în linia oferită de Alexandru Ciorănescu și nu m-am aflat iubitor de carte asemenea lui, scormonitorul de arhive și dăruitorul de nestemate din mina aceasta fără de sfârșit care este arhivistice (citiți „Nou despre Petru Cercel” și veți înțelege). Adevărul este că deși mă aflam în plină lectură a volumului, nu m-am despărțit de itinerariile de formare ale strașnicului comparatist, prezentate în Amintiri și, într-un fel de coexistență de har, m-am plimbat cu el în raza de lucire ce face posibilă vederea cerului în ochiul de viață al bibliotecilor mari ale lumii. Entuziast și diamantiu – nu aflu alt termen – Alexandru Ciorănescu nu scrie, ci își trăiește textele, devenind personaj înscris în propria sa memorie. Și, de acum, și în a noastră. Un Manual de înțelegere a Literaturii Române din care merită gustat cu foame și bucurie.

Sursa: Tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie