A educa înseamnă a cultiva curățenia sufletească și buna-cuviință a copiilor și tinerilor, a-l crește pe copil moral și în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența, a forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngriji de mântuirea lui. Educația este asemenea unei arte, căci dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educației se înfăptuiește pentru a câștiga lumea veșniciei (Sfântul Ioan Gură de Aur). Arta de a fi pedagog e cea mai nobilă artă; dacă pictorul sau sculptorul plămădesc un tablou memorabil sau o figură artistică emoționantă, însă fără viață, iată că un pedagog înțelept modelează un chip viu de care Se bucură și Dumnezeu, și oamenii. Câte din aceste "definiții" se potrivesc, de pildă, sistemului nostru actual de învățământ? Din nefericire, foarte puține, pentru că înseși ele par exagerat de idealiste pentru pragmatismul vremurilor noastre. Trăim astăzi într-o lume secularizată, în care normele morale și valorile spirituale se pierd, în detrimentul proliferării unui materialism feroce. Globalizarea lumii de azi, sincretismul religios, explozia dezvoltării tehnologice, afișarea ostentativă a unei societăți de consum sunt factori de risc pentru bunul mers și dezvoltarea armonioasă a procesului educativ în sânul familiei. Nu doar părinții, ci și copiii (tinerii) sunt afectați psihic și moral de aceste tulburări ale lumii în care trăim. Consumul de droguri, practicarea prostituției, traficul de ființe umane, folosirea excesivă a calculatorului și a televizorului, citirea unor ziare și reviste dubioase, influența negativă a modei ș.a. constituie acum, din păcate, modalități de petrecere a timpului liber. Există mai multe circumstanțe de formare și de informare a tinerilor: familia, școala, Biserica, instituțiile culturale, mass-media. Iată de ce, aceste realități trebuie tratate cu maximă seriozitate de către pedagog: părinți, învățători/ profesori, preoți duhovnici sau de alți formatori și modelatori ai conștiinței umane. Învățătorul/ profesorul trebuie să cunoască foarte bine această dinamică a factorilor de risc ce împiedică buna creștere a tânărului, să ofere sprijin și ajutor în procesul de formare educațională și să găsească în spațiul comunității noi modalități de petrecere a timpului liber pentru tineri. Valoarea acestor activități este mare din punct de vedere educativ, în măsura în care asigură condițiile de aplicare în practică a cunoștințelor, de cunoaștere a elevilor între ei, de dezvoltare a sentimentelor de prețuire a frumuseților naturale, a realizărilor artistice, de identificare și dezvoltare a predispozițiilor artistice și sportive. Se impune deci, cu necesitate, ideea unui parteneriat de colaborare între posibilii factori educaționali. În acest sens, se poate crea o punte de legătură între Școală și Biserică - procesul de învățământ are ca posibilă finalitate și educația religioasă. Când copilul își formează prima impresie despre lume, este bine ca cel mai important loc să-L ocupe Dumnezeu. Atunci când cineva a primit o educație creștină, foarte greu îi va fi mai târziu să rupă legătura cu Dumnezeu. Cu cât sunt mai obișnuiți copiii cu atmosfera din biserică, cu atât va fi mai puternică legătura lor cu Dumnezeu, când patimile vor încerca să-i biruie. Mare este bucuria unui părinte credincios care își vede copiii crescând sub adăpostul Bisericii. Nu trebuie să ne fie teamă căci copiii noștri ar putea fi etichetați drept "bisericoși". Pentru copil, slujba de duminică sau orice sărbătoare poate fi momentul cel mai frumos al săptămânii, dacă familia a știut să-l apropie de Dumnezeu slujbele pot fi pentru el o adevărată sărbătoare.