Despre Sfântul Efrem auzisem de la Părintele Ciprian, în urmă cu doi ani, dar n-am prea ținut seama de acest sfânt. Părintele ne vorbea despre mulți sfinți.

În urmă cu o jumătate de an, m-am angajat, dar nu câștigam suficient la serviciu. Soția mea a rămas însărcinată. Noi trebuia să luăm un credit și salariul pe care-l aveam la serviciu nu-mi permitea acest lucru. Așadar, aveam nevoie de un salariu mai mare, pentru a putea obține creditul. Încrederea doar în forțele proprii și noile griji și responsabilități au umbrit bucuria veștii că voi fi tată. Timp de două luni mi-am căutat serviciu: am mers la interviuri, dar nimeni nu m-a acceptat, ci doar mi se făceau promisiuni. Mi-am pierdut încrederea în mine, dar, cu toate acestea, m-am hotărât că voi merge la un ultim interviu.

Aici mi-au promis că a doua zi îmi vor da răspunsul, dar n-a fost așa. Au trecut mai bine de două săptămâni și nu am primit niciun răspuns. Astfel am înțeles că acesta este modul lor de a-mi spune că nu sunt acceptat. În acele zile am vorbit la biserică cu o doamnă credincioasă – mamă a trei copii – iar dânsa mi-a spus: „Roagă-te Sfântului Efrem cel Nou”. Eu despre Sfânt auzisem doat atât: că este mai grabnic ajutător decât alți sfinți. Acest îndemn l-am primit duminica, dar nu m-am rugat atunci, ci a doua zi, luni. Dar nu m-am rugat cu evlavie și cu credință mare, ci sceptic și mai mult din respect pentru doamna care îmi dăduse acest îndemn de a mă ruga. A fost o rugăciune foarte scurtă. A doua zi, marți, m-au sunat de la firma unde dădusem ultimul interviu și m-au angajat. Acum putem lua un credit și nu mai sunt probleme din acest punct de vedere. Din momentul în care m-au sunat de la firmă să-mi spună că voi fi angajat, mi-am zis că trebuie să caut cartea Sfântului Efrem – pentru că știam că s-a scris o carte. În cele din urmă am găsit cartea, am citit minunile sfântului și am căpătat evlavie către dânsul.

Acum, după această întâmplare legată de angajarea mea, de fiecare dată când avem o problemă care necesită un ajutor grabnic, ne adresăm Sfântului Efrem. Ne rugăm și Sfântului Ierarh Nicolae, dar Sfântului Efrem cu prisosință. Iar mărturia aceasta o dau, știind că Dumnezeu ne cere să-i cinstim pe Sfinții Săi: însuși Sfântul Efrem i-a spus unui om să mărturisească vindecarea pe care i-o dăruise.

Trebuie să vă mai spun că avem necazuri și acasă, cu părinții, deoarece ei nu au prea fost de acord cu căsătoria noastră și totdeauna când mergem la ei avem emoții. Înainte de a ne duce la ei – de sărbătorile de iarnă – am citit Acatistul Sfântului Efrem. Ne-am petrecut împreună cu ei sărbătorile și a fost totul foarte bine. Am mare încredere în Sfântul Efrem, pentru că este un sfânt cu adevărat grabnic ajutător. E un sfânt cu inima largă și cu brațele deschise.

A. T. (ianuarie 2008)

(Viața, arătările, minunile, acatistul și paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, grabnicul ajutător și marele făcător de minuni, Editura Sophia București, 2008, pp. 195-196)