Valoarea tânărului, ca om integru şi cinstit, a fost apreciat de soborul marii lavre a Neamţului, fiind repede călugărit şi hirotonit diacon, apoi preot şi duhovnic, încredinţându-i-se paza tezaurului mănăstirii. În această ascultare a fost ajutat de un alt mare duhovnic originar tot din Tătăruşi, părintele protosinghel Valentie Buleu.

După focul războiului, în anul 1949, părintele Vasian Iosub este rânduit mare econom al Mănăstirii Neamţ, ascultare de care se va bucura însă doar 2 ani, întrucât, începând cu anul 1951, va deveni primul egumen al Schitului Icoana Nouă. Despre părintele Vasian Iosub, Preasfinţitul Gherasim Putneanul spunea prin anii â90 că „era duhovnicul cel mai bun, care ştia totdeauna să pună balsamul pe rană“. La el alergau numeroşi monahi, dar şi preoţi de mir, pentru Taina Spovedaniei. Unii dintre călugării mănăstirii l-au păstrat duhovnic, chiar şi în timpul slujirii de pe alte trepte ierarhice. Aşa se face că drumurile unor episcopi ca IPS Adrian Hriţcu sau PS Gherasim Putneanul, precum şi al altor ierarhi duceau deseori pe la părintele Vasian de la Icoana.

Părintele Vasian a avut misiunea încredinţată de mai- marii Bisericii vremii de a înălţa o nouă poartă către cer, de a construi un nou schit, nevoindu-se la această lucrare aproape 40 de ani. A început cu o casă monahală construită într-o poiană sub Muntele Rusu, care avea în capăt un paraclis, după care a construit şi alte chilii, organizând şi o mică gospodărie. În anul 1970 a construit o clopotniţă de piatră cu trei turnuri şi un paraclis de vară, unde va fi ulterior înmormântat.  Părintele Vasian a reuşit cu multă jertfă şi cu nesfârşită răbdare să facă dintr-o poiană un schit nou. Totuşi, ar mai fi dorit să ridice o biserică nouă, măreaţă. Visul i se va îndeplini printr-un ucenic de-al său, părintele protosinghel Andrei Pascariu.

Părintele Vasian şi perioada comunistă

Pe data de 21 ianuarie 1988, a hotărât Dumnezeu ca sufletul sihastrului de la Icoana să meargă la ceruri. Trupul lui trudit, de 81 de ani, va fi aşezat în gangul clopotniţei pe care a ridicat-o cu mari riscuri. Se cunoaşte faptul că în ultimii ani de viaţă, în perioada comunistă, părintele Vasian a trăit cu frica desfiinţării schitului. Însuşi Nicolae Ceauşescu hotărâse la un moment dat distrugerea aşezării monahale, care îl deranja în timpul partidelor de vânătoare. Nu a fost să fie aşa întrucât rugăciunea protosinghelului şi ocrotirea Maicii Domnului au biruit.

Mare ctitor şi sihastru cunoscut de călugării Mănăstirii Neamţ, de patriarhi ca PF Nicodim, PF Justinian, PF Justin şi PF Teoctist, de mitropoliţi ca Irineu Mihălcescu şi Nistor Vornicescu, de arhiepiscopi ca IPS Pimen, IPS Adrian, IPS Lucian, de episcopi ca PS Pavel, PS Partenie şi PS Gherasim, de elevi seminarişti, numeroşi pelerini şi consăteni. Aşa va rămâne în memorie monahul de veghe de pe valea pârâului Icoana, părintele Vasian Iosub.

Părintele Vasian avea pentru fiecare om ce-i trecea pragul miere de albine, dulceţuri şi vin de coacăze, fragi şi felurite plante strânse din munţii ce înconjurau schitul. Totdeauna avea pentru toţi şi un cuvânt de îmbărbătare şi de iertare, pe care le oferea ca dar din dar. De binecuvântarea marelui duhovnic s-au bucurat şi personalităţi precum scriitorul Mihail Sadoveanu, pictorul Ioan Irineu Protcenco, pr. prof. dr. Ioan G. Coman şi alţii.

Slujitor smerit al Bisericii, care a învins prin răbdare şi tăcere un dictator, reuşind să ridice o nouă poartă către cer în timpul prigoanei comuniste, părintele Vasian a rămas în conştiinţa şi inima celor care l-au cunoscut ca model de duhovnic, călugăr, gospodar, om mărinimos şi bineplăcut în faţa lui Dumnezeu. (Preot paroh Gheorghe Dănilă, Parohia Vâlcica, comuna Tătăruşi)