Nu se pune problema: “Nu pot!”. Duci până cazi! Nu se pune problema. Dar să stiţi că s-au putut face, dincolo de închipuirea omenească, multe minuni. I s-a spus unui frate: “Dă pietroniul ăla la o parte!” Dar asta era o chestie pentru 20 de inşi. Şi el, năduf, nu-ştiu-ce, l-a dat la o parte: “că a zis părintele stareţ!”.

Pentru că nu ne părăseşte Dumnezeu, dacă ne-am dăruit Lui. Cum credeţi dumneavoastră, că este El, Care e prezent în pasul fiecărui ins, chiar şi al păgânilor? Dar la creştini, care zi şi noapte, se roagă în felul lor? Îi ajută, îi întărăşte. Nu facem lucrul acesta, adică ascultările, cu aspect de exagerare, în mănăstiri. Dar la nivelul care există, treburile necesare să le facă cu dragoste, şi e destul.

(Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol I, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 91-92)