Urzeala icoanei Maicii Domnului în textele vechi ale Orientul creștin – pretexte ale bucuriei

Prezentare de carte

Urzeala icoanei Maicii Domnului în textele vechi ale Orientul creștin – pretexte ale bucuriei

    • Fecioara Maria în literatura ortodoxă Veche Orientală
      Coperta volumului „Fecioara Maria în literatura ortodoxă Veche Orientală”

      Coperta volumului „Fecioara Maria în literatura ortodoxă Veche Orientală”

Un alt volum important în înțelegerea Evangheliei Maicii Domnului – așa cum ar trebui privite textele despre ea în cultura evlaviei creștine – este cel propus în urmă cu ceva ni de către dl. profesor Remus Rus, care asigură cuvântul înainte și traducerea: Fecioara Maria în literatura ortodoxă Veche Orientală (Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2017, 246 pg.).

Chiar dacă nu avem texte cu profund conținut teologic ori a căror autenticitate este de netăgăduit sunt mereu impresionat de recitirea – de data aceasta, sistematică – a unor „povestiri” vrednice de lectură a căror valoare principală este că așează pe Maica Domnului – Maică și Ucenica dintâi a Mântuitorului – în istoria iconomiei mântuirii noastre. Sunt texte care premerg și continuă oarecum informațiile legate de Domnul Iisus Hristos marcând oarecum exegeza culturală a istoriei mântuirii noastre.

Dincolo de Cuvântul Înainte (pp. 7-15) al eruditului propunător al volumului, profesorul Remus Rus, ni se dăruiesc o serie de texte-cheie, cum am remarcat, în identificarea profilului uman al Maicii Domnului: Epistola lui Iacob de Edessa către Ioan Stâlpnicul despre genealogia Fecioarei Maria (pp.17-24), Protoevanghelia lui Iacob (pp. 26-42), Nașterea și copilăria lui Iisus în literatura siriacă (extrase) (pp.43-70); Viziunea lui Teofil sau Cartea Fugii sfintei Familii în Egipt (pp.71-104); Tânguirea Maicii Domnului (pp. 105-122) și Transitus Mariae – Trecerea în slavă cerească a Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu (pp. 123-188). Urmate de o serie de adnotări necesare lecturii, notele finale fiind ele însele o propunere interesantă pentru a-ți dezvolta lectura subiectului (pp. 201-246). 

Revin cu o ultimă adnotare. Chiar dacă textele nu au validarea totală a ethosului literar-teologic al Ortodoxiei exegetice, fiind departe de rigoarea textelor lui Nicodim Aghioritul, Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Ioan Damaschin ori Ipolit al Tebei ele aduc materialul absolut necesar transmiterii catehetic-omiletice a „poveștii” de viață și nemurire a Maicii Domnului. Modul în care face selecția textului și identificarea unor izvoare de tranziție spre teologia modernă, cordialitatea bibliografică pe care o propune editorul fac din volum unul cere nu poate lipsi din cultura predicatorului ori propunătorului unei cercetări în teologia mariologică. Poate părea o ieșire spre teologia populară a subiectului dar, de cele mai multe ori, propune aceasta cu discreția textului care întărește conștiința apologetică și comunicare către popor a adevărului de credință.

Sursa: tribuna.ro

Citește despre: