cultură

Cultura română și Eminescu

Nu se putea alege o zi mai potrivită pentru omagierea culturii noastre decât cea în care îl sărbătorim pe Eminescu, omul deplin al ei. Poetul şi-a dobândit acest nume prin incontestabila-i trudă pe tărâm cărturăresc și patriotic, fără vreo influență sau sentință arbitrară venită de undeva, fără ca vreun for academic, politic sau juridic să i-l fi atribuit.

Rugăciunea lui Mihai Eminescu

Sfântul Sinod al Bisericii noastre dreptmăritoare a declarat 2022 drept „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului”. În acest context, cu prilejul comemorării poetului național Mihai Eminescu, la împlinirea a 172 de ani de la naștere, dorim să evidențiem câteva aspecte din lirica eminesciană, menite să devoaleze atitudinea poetului față de rugăciune, numită de Sfinții Părinți „după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu, iar după lucrare, susţinătoarea lumii”.

Părintele Patriarh Daniel: „Biserica a plămădit și promovat cultura poporului român”

Patriarhul României a transmis un Cuvânt dedicat Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie) în care afirmă că Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la formarea și promovarea culturii neamului românesc.

O Conferință prinsă în coperta memoriei

La sfârșitul anului trecut, pe când finalizam cu Sorana Maier Bițu volumul legat de președinții ASTREI – Asociațiunea ASTRA, recuperarea unei Memorii culturale. II. Președinții, Eikon, 2021, 117 pg. – am redescoperit numele celor doi frați Lepădatu. Gemenii devenirii noastre naționale: Alexandru (Martirul, căci moare la 30 august 1950 la Sighet) și Ion (stins la 24 martie 1951). Printre sursele de inspirație și recuperare a memoriei lor ni s-a dăruit volumul Dr. Andreas Wild, Frații Lepădatu - artizani ai României moderne în generația Marii Uniri (Ed. Fundația Lepădatu, f.a, ed. a II-a, 64 pg.).

Eminescu, mereu surprinzător

Câteva lucruri mai puţin ştiute despre Mihai Eminescu.

Eminescu: „Hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi”

Însemnare pe fila unui Ceaslov din biblioteca Mănăstirii Neamț: „L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorbă cu el cam un ceas și apoi l-am împărtășit”.

Sfântul Vasile cel Mare, conciliator al multiculturalităţii

Sfântul Vasile pune la baza dialogului religios un principiu intercultural bazat pe schimburi de ordin conceptual şi metodologic.

Cartea de la care un Neam ar trebui să-și regândească Învierea

Pentru cine cunoaște munca excelentă a istoricului Alin Mureșan, cartea pe care încerc să v-o prezint nu este o surpriză. Incredibilul salahor al memoriei românești arestate, istoricul Alin Mureșan – din 2012 președinte al Centrului de Studii în Istorie Contemporană – ne-a adus la lumină o serie de monografii și personalități ale exilului interior al României comuniste cu un firesc scriitoricesc ieșit din comun.

Mitropolitul Teofan I a format cea mai vestită şcoală de pictură în tehnica al fresco

Acest mitropolit a format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestită şcoală de pictori în frescă, printre care străluceau meşterul Dragoş Coman şi zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru Rareş a zidit din nou şi a reînnoit mai multe biserici şi mănăstiri, ca: Mănăstirea Humor (1530), Mănăstirea Moldoviţa (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1535), Mănăstirea Probota (1527), Mănăstirea Bistriţa (1541-1546) şi altele. De asemenea, a rânduit stareţi din cei mai aleşi în mănăstiri şi a dezvoltat şcolile de copişti şi caligrafi de la Putna, Neamţ, Bistriţa, Probota şi Moldoviţa.

Sfântului Petru Movilă ‒ drumul spre sfințenie

Activitatea sa culturală nu îl împiedica să practice nevoința, căci din primii ani de călugărie, pe sub hainele obișnuite, purta o cămașă din păr foarte aspru, presărată cu nasturi de fier, și un brâu din fier cu dinți ascuțiți pe partea interioară, care îi provoca multe răni. Își petrecea timpul rugându-se și făcând metanii, iar adesea plângea.

Pagini