Alcătuită din plăci de arin împodobite cu sculpturi florale de o rară frumuseţe, această uşă de lemn a bisericii ștefaniene de la Tazlău rămâne una dintre cele mai reprezentative opere de artă din secolul al XVI-lea, dovadă a rafinamentului şi a perfecţiunii la care se ajunsese în acest domeniu.

Podoaba bisericii Mănăstirii Tazlău și una dintre capodoperele țării noastre în arta lemnului, ea a fost așezată între pridvor și pronaos în anul 1596 de către Ieremia Movilă. Astăzi se află expusă la Muzeul de Istorie din Piatra-Neamț.

Lemnul din care este lucrat canatul a fost adus din Orientul Îndepărtat, cu care Movileștii aveau relații diplomatice. Lățimea ei este de 1,27 metri și pe această scândură sunt fixate plăcile de lemn de tisă, sculptate nu doar frumos, dar și într-un stil care-i dă acestei uși importanța unui monument de artă în sculptură, alături de ușa de la Cotmeana, păstrată în Muzeul de Artă din București.

Sculptată și împodobită de monahul Mihail, în zilele lui Ieremia voievod

Ușa de lemn a bisericii Mănăstirii Tazlău cuprinde într-o inscripție numele donatorului, data la care a fost făcută și numele celui care a lucrat-o. Iată traducerea acesteia, săpată în semicerc, în limba slavonă:

„Această ușă a făcut-o și a împodobit-o monahul Mihail în zilele domnului nostru Io Eremia Movilă voievod, fiind egumen al Mănăstirii Tazlău Ghenadie, în anul 7104 (1596), luna martie 30 de zile. Cosma maistru”.

Placa centrală a ușii este de cel mai frumos gotic „flamboyant” din frunze ascuțite, iar câmpul înconjurător este sculptat într-un stil floral deosebit. Un motiv elegant stilizat ‒ un vrej cu frunze și flori ‒ acoperă cea mai mare parte a tăbliei.

Stema Moldovei, împodobită în stilul Renașterii

Deasupra acestor plăci sculptate, pe placa cu inscripția este reprezentată și stema Moldovei, capul de zimbru având între coarne steaua cu șase colțuri, împodobită în stilul Renașterii și pusă într-un chenar pătrat.

Străbătând cei 400 de ani, această ușă dă dovada unei trăinicii și constituie proba că neamul nostru a fost meșter în lucrul lemnului, având rafinat gustul pentru frumos Ușa rămâne o podoabă a Mănăstirii Tazlău, care a servit 379 de ani la locul destinat de ctitorul ei. Astăzi se află în Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, unde este ocrotită și tratată ca un unicat element de artă.

(Sursă de documentare: lucrarea Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Preot Gheorghe Vartolaș, Editura Trinitas, Iași, 1996)