Pentru a ne împărtăşi de lumina necreată pe care o primim în duhul nostru de unde pogoară în puterile psihice şi somatice ale sufletului, e nevoie să voim şi să ne silim.

E nevoie de asceză, adică de exerciţiu şi luptă, după rânduiala sfântă a Bisericii.

E nevoie să ne curăţim de „toată întinarea”, tot cu ajutorul Duhului Sfânt Care lucrează prin Sfintele Taine şi prin împlinirea Poruncilor. Acestea din urmă nu sunt altceva decât Prezenţă vie şi lucrătoare a lui Dumnezeu în noi! Aici se împotmolesc rău mintea şi voia omului căzut, care iau Poruncile drept norme juridice şi ameninţări. Ascultarea şi împlinirea lor ne va descoperi că sunt, de fapt, împlinirea făgăduinţelor făcute omului de Dumnezeu.

Aşadar, iată ce simplu e să ai mereu mai multă lumină!

Avându-L pe Cel ce „este Lumina lumii” în tine şi fiind în El, vei avea ce doreşte inima Ta!

Ca să guşti prezenţa Acestei Lumini, ai nevoie să-ţi cultivi simţurile duhovniceşti!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 11)