De ce acum ispita ne loveşte cu şi mai multă îndârjire? Pentru că, cu cât darul este mai mare, cu atât mai lung este războiul cu diavolul. Un singur om a văzut diavolul în Rai şi n-a răbdat. Cum va răbda el, spune-mi, să vadă atât de mulţi în Cer? Ai stârnit fiara, dar nu te teme. Ai primit o putere mai mare şi o sabie mai ascuţită. Loveşte cu ea şarpele!

Dumnezeu l-a lăsat pe diavol să se năpustească asupra ta ca o fiară sălbatică, pentru ca să-i cunoşti puterea trăind-o.

Hristos se poartă cu noi cum ar face-o cel mai bun antrenor de palestră [școală de educație fizică în Atena antică]. Acesta ia mai întâi în primire un luptător începător, neexersat, slab şi nepăsător. Îl pregăteşte şi-i întăreşte trupul pentru luptă, dar apoi nu-l mai lasă să se odihnească, ci îl trimite mereu în arenă, să lupte cu cât mai mulţi, ca să-i arate şi în practică câtă putere i-a dat.

Domnul ar fi putut, desigur, să-l scoată de la mijloc pe vrăjmaş, dar, ca să cunoşti prisosul de har care ţi-a fost dăruit şi cât de mare este puterea duhovnicească pe care ai primit-o prin Botez, îl lasă să te înfrunte, dându-i multe prilejuri să te atace, ca tu să câştigi cununile.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, culegere de texte patristice și traducerea lor în neogreacă de Ieromonahul Benedict Aghioritul, traducere din neogreacă de Zenaida Anamaria Luca, Editura Agaton, Făgăraș, 2012, pp. 44-45)