O statistică recentă arată că, în medie, la nivel mondial, se expediază zilnic aproximativ 20 de miliarde de mesaje SMS (short message service) şi ceva mai multe mesaje instantanee (chat). Cifrele se află într-o continuă ascensiune, estimându-se o creştere, pe termen scurt, la peste 50 de miliarde de mesaje instantanee expediate zilnic, generată în special de utilizarea la o scara tot mai largă a telefoanelor inteligente, şi aproximativ 25 de miliarde de sms-uri expediate zilnic, până în 2014, aşadar e limpede că vorbim de un fenomen mondial. Această stare de fapt a generat anul trecut operatorilor de astfel de servicii venituri de 115 miliarde de dolari, iar până în 2016 se estimează încasări de până la 130 miliarde de dolari. Dacă ar fi să luam în calcul şi industria "uneltelor" folosite pentru a se expedia această imensitate de mesaje (telefoane mobile, tablete, PC, laptopuri şamd), care în momentul de faţă a ajuns la a patra generaţie (4G), ne dăm seama că discutăm de o industrie în care se învârt sume astronomice.

Vorbim deci despre o industrie gigant care are ca obiect de activitate comunicarea dintre oameni. Logic ar fi să înţelegem că oamenii acestei planete comunică foarte mult şi se pare că e loc şi de mai bine dacă ţinem cont că estimările amintite sunt în creştere. Dar oare aşa să fie? Care este întrebuinţarea lor reală? Comunică utilizatorii de SMS-uri şi mesaje instantanee mai bine? Haideţi să vedem de unde vin şi unde se duc aceste mesaje despre care se afirmă din ce în ce mai des că tind să devină o cultură a timpurilor noastre şi care cu certitudine a creat o sociologie specială a comunicării.

Unde se duc miliardele de SMS-uri atunci când se duc?

O bună parte a mesajelor expediate la nivel planetar, care tinde să devină cea mai consistentă, sunt aşa-zisele mesaje-comerciale. Tot mai mulţi operatori economici consideră expedierea mesajelor SMS sau a mesajelor instantanee o metodă de colaborare eficientă, rapidă şi mult mai ieftină decât cea clasică ce se utiliza nu cu mult timp în urmă; întâlnim apoi mesajele-reclamă expediate de agenţi comerciali care comunică diverse informaţii referitoare la activitatea lor, promoţii şamd; sunt apoi mesajele expediate de bancheri care, paradoxal, deşi se află în dificultate datorită crizei financiare, sporesc bugetul operatorilor de servicii de comunicare prin expedierea constantă de mesaje către debitori; mai întâlnim mesaje expediate ca urmare a unor campanii motivaţionate (ex: campania "txt2stop" împotriva fumatului); campanii de prevenire expediate de casele de asigurări (a devenit o practică astăzi ca asiguratorul să expedieze clienţilor un SMS pentru a-i informa de fiecare dată când apare o avertizare meteo); campanii umanitare şamd.

O a doua categorie (momentan cea mai răspândită) este cea a mesajelor între persoane, pe care instituţiile de profil le numesc consumatori uzuali. Aici aş vrea să insist în textul de faţă deoarece toate analizele fenomenului comunicaţional prin intermediul mesajelor SMS sau a mesajelor instantanee nu tratează individul, aspectul cultural fiind şi el atins vag, or în această categorie se poate vorbi mai mult şi mai bine despre comunicare în sensul de apropiere între persoane, între fiinţe umane, nu doar între indivizi ca elemente statistice.

Această categorie, în care ne regăsim majoritatea dintre noi, utilizează SMS-urile şi mesajele instantanee atât de des încât dacă afirmi azi că telefonul a devenit cel de-al 207-lea os al corpului uman pare că nu mai e o gluma, ci o realitate. Iar statisticile de genul 9 din 10 persoane verifică telefonul înainte de a se spăla pe dinţi ori a se îmbrăca pentru a pleca la serviciu/şcoală (nu s-a făcut încă un studiu câte persoane îşi verifică telefonul înainte de a-şi spune rugăciunea de dimineaţă), sau că o persoană din cinci răspunde la SMS în timp ce conduce un autoturism, or că 60% dintre utilizatori verifică mesajele în mod subconştient sau în mod compulsiv nu mai miră pe nimeni. La ce ne referim de fapt când abordăm acest aspect al SMS-urilor şi al mesajelor instantanee? La utilitarism (informare), la entertainment sau apropiere între oameni (socializare)?

Cuvântul bun sau cuvântul rău

În viaţa de zi cu zi, mesajele se înscriu într-o logică a comunicării cotidiene, rapide, scurte, de cele mai multe ori sterpe, neînsufleţite, cu pronunţate trăsături utilitare, însă atât de des utilizate încât capătă şi un caracter banal. În momentele importante din viaţa omului însă, la marile sărbători religioase, la cumpăna dintre ani, la începutul primăverii, de ziua onomastică etc., SMS-urile şi mesajele instantanee se înmulţesc dramatic. Aşa se face că de Sfintele Paşti sau de Crăciun, în zilele închinate unor sfinţi mai cunoscuţi, mesajele curg în valuri, până la sufocarea reţelelor operatorilor de telefonie mobilă, şi pot crea (nu de fiecare dată reuşesc) un proces specific pe care-l presupune nevoia de comunicare (s-a constatat că un om obişnuit rosteşte zilnic, în medie, aproximativ 15.000-20.000 de cuvinte, exceptând mesajele scrise, care sunt încadrate în statistica prezentată mai sus, lectura unor texte sau vorbitul la telefon). Utilizatorii unor astfel de servicii de comunicare simt nevoia să trimită o vorbă celor apropiaţi, colegi, prieteni sau rude, şi o fac din plăcere, din simpatie or poate din datorie. Trimit un mesaj cuiva pentru că merită, din respect, pentru că îl/o iubeşte, pentru că e simpatic(ă), sau pentru că ulterior o să dea ochii cu el(ea) şi-o să se simtă stânjenit(ă) pentru că nu i-a urat "La mulţi ani!" aşa cum au făcut şi ceilalţi. Trimit un mesaj cuiva pentru că şi el/ea a trimis. În astfel de momente, se trimit mesaje pentru că aşa e moda, pentru că aşa e frumos, sau pentru că pur şi simplu persoana respectivă vrea să zică ceva, vrea să iasă din cotidian şi (sau mai ales) să fie alături de ceilalţi la marile evenimente ale vieţii. De Crăciun, cei mai mulţi se gândesc la ieslea în care s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, îşi amintesc de copilărie şi tot ce înseamnă ea; de Paşti, toată lumea deţinătoare de "obiecte" comunicaţionale specifice redescoperă Lumina şi o împrăştie prin mesaje lumii în care gravitează, evident o lume tot mai mică, mesajul scurtând căile care uneori păreau a fi foarte îndepărtate. Toţi se remarcă prin performanţe specifice: unii cu numărul mare de mesaje expediate, alţii cu cele recepţionate; sunt unii care se laudă cu originalitatea lor, alţii cu ghiduşia prin care cu siguranţă va atrage atenţia receptorilor; unii personalizează mesajele pe criterii de personalitate, de religie, de cultură, de castă, sau pur şi simplu ţinând cont de receptivitatea adrisantului; alţii, poate cei mai mulţi, trimit mesaje "by default" tuturor din listă, motiv pentru care ceea ce ar trebui să fie un dialog rămâne doar un monolog. Deseori, conţinutul poate nici nu mai contează, bine că l-ai "bifat" şi pe ăla, şi pe aia, ca să nu mai amintim că limba utilizată, care de multe ori are puţine aspecte în comun cu limba grăită. Mesajul poate aduce bucurie, la fel cum poate aduce şi tristeţe. Poate crea permisivitate faţă de celălalt/cealaltă, sau opoziţie, indignare sau acceptare, cum la fel de bine poate circula impasibil, uitat în memoria telefonului.

În fine, sunt mesajele adolescenţilor care, în ziua de azi, fără un astfel de dispozitiv de comunicare modern în dotare sunt consideraţi, de cei mai mulţi, nişte indivizi ciudaţi. Pe câţi dintre cunoscuţii voştri tineri îi ştiţi fără telefon mobil? De aceea, SMS-urile şi mai ales mesajele instantanee sunt (încă) apanajul generaţiilor până în vârsta a treia, cu preponderenţă a adolescenţilor, ele constituindu-se într-o adevărată cultură a tinerilor, "ambalată" frumos de operatorii de astfel de servicii, la pachet cu dispozitivele tot mai moderne, de ultim-răcnet high-tech, mereu mai atrăgătoare decât precedentele, care pun accent pe tineri şi pe relaţiile dintre ei. Nu a durat mult de la apariţia acestei tehnologii cu ajutorul căreia sunt expediate mesajele iar ceea ce se dorea iniţial a însemna comunicare s-a transformat, din raţiuni pur economice, în distracţie, conectând produsul oferit într-o lume a plăcerii. Acum, pe lângă un banal "cf" ("ce faci"), "cmz" ("ce mai zici"), "lma" ("la mulţi ani"), "lol" ("laugh out loud" - "râsete în hohote") etc., se poate adăuga şi un emoticon, o melodie, sau o imagine. Nu se mai expedieză mesaje personale, ci mesaje personalizate, nemaicontând că sunt gândite şi realizate de alţii (din evidente strategii de marketing).

Aşadar, despre ce vorbim când ne referim la comunicare prin expedierea zilnică a miliarde şi miliarde de mesaje? Comunicăm noi mai bine? Cred că răspunsul se găseşte în fiecare mesaj, în fiecare cuvânt pe care fiecare dintre noi îl trimitem/primim. Evident, prin mesajele SMS şi mesajele instantanee nu cred că mulţi se aşteaptă să epateze, nici nu ne referim la ridicolul phishing: „Nu o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat...“ sau „E incredibil ce-a păţit...“ şamd, însoţit mereu de „Trimite SMS (sau mesaj instantaneu) şi-ai să afli“. Totodată, nu se pot face teze elaborate dintr-un mesaj limitat la 160 de caractere, dar nici nu prea are sens o sporovăială inutilă consumând din resursele limitate ale condiţiei noastre umane. Însă dincolo de astea, mesajul reprezintă acel banal care ne reprezintă, de care ne lovim zilnic, şi este cu siguranţă acel „cuvânt“ pentru care vom da socoteală ("Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit“ - Matei 12, 37). El poate fi un cuvânt rău, sau poate fi un cuvânt bun. El poate fi un cuvânt al minciunii, al urii, al cârtirii, al vorbirii în deşert, al blestemării, al planurilor nebune, al învrăjbirii, sau poate fi un cuvânt al dragostei, al rugăciunii, al închinării, al evlaviei, al bunătăţii, al cumpării, al speranţei sau al credinţei. Iar dacă vedem că acest „cuvânt“, bun sau rău, se multiplică astăzi de 20 de miliarde de ori, mâine de 50 de miliarde de ori, ne putem da seama în ce lume trăim şi în ce lume vrem să trăim mâine. Indiferent de costurile materiale, care sunt doar statistică...