De trei ani fără Florin Zamfirescu

Documentar

De trei ani fără Florin Zamfirescu

    • De trei ani fără Florin Zamfirescu
      De trei ani fără Florin Zamfirescu

      De trei ani fără Florin Zamfirescu

    • De trei ani fără Florin Zamfirescu
      De trei ani fără Florin Zamfirescu

      De trei ani fără Florin Zamfirescu

    • De trei ani fără Florin Zamfirescu
      De trei ani fără Florin Zamfirescu

      De trei ani fără Florin Zamfirescu

    • De trei ani fără Florin Zamfirescu
      De trei ani fără Florin Zamfirescu

      De trei ani fără Florin Zamfirescu

De trei ani încoace 28 ianuarie nu mai e o simplă zi în calendar. E ziua în care noi, cei din redacţia „Ziarului Lumina“, ne amintim cu tristeţe că Florin Zamfirescu a plecat în lumea celor veşnice. Un gazetar de excepţie, un vizionar, un creator de şcoală de jurnalism, un constructor de proiecte jurnalistice ce au făcut istorie, un om cald şi generos.

Un ziarist total. Aşa l-au supranumit foştii colegi, mulţi dintre ei formându-se ca oameni de presă în jurul său. Omul din hârtie de ziar l-a numit un prieten. Pentru că patima pentru meserie a fost un microb ce l-a contaminat cu totul. Arhitect de gazete i-a spus un condeier priceput, căci toate ziarele pe care le-a construit au fost reţete de succes. Noi, în redacţie, l-am numit simplu, amical, cuprinzător: Şefuâ

Sunt trei ani încheiaţi de când Florin Zamfirescu nu mai e printre noi. Trei ani în care ne-au lipsit ideile sale sclipitoare, titlurile date, aşa, parcă pocnind din degete, spre veşnica noastră uimire, scriitura sa impecabilă, ironia fină, poantele bune şi căldura pe care o emana, cea care te făcea să simţi că el, Şefuâ, e coechipierul tău, că se poziţionează de fiecare dată de aceeaşi parte a baricadei cu tine. Trei ani pe care noi, ultimii săi colegi, nu i-am mai trăit la fel…

În redacţie, totul se face după rânduiala anilor în care a fost printre noi. Căci avea ştiinţa de a face ca într-un angrenaj greoi, cum este cel al facerii unui ziar, să meargă fiecare rotiţă. Singură, bine, independent de celelalte. Era înzestrat cu simţul acesta deosebit de a şti să lucreze cu oamenii, într-un registru cald, prietenesc, aşa cum puţini ştiu azi să facă. Nu impunea, ci sugera, nu obliga, ci sfătuia, nu te învăţa, ci te lăsa să înveţi de la el…

Ne-a lăsat mult, poate prea mult, după plecarea sa. Nouă, celor din redacţia de la „Lumina“, conştiinţa devenirii noastre, optimismul incurabil şi ceva din patima cu care toată viaţa şi-a făcut meseria, iar presei româneşti a lăsat câteva proiecte irepetabile, ce poartă marca unui profesionist desăvârşit. O moştenire pe care n-avem voie să o risipim şi un spirit pe care niciodată, nicicum, n-avem voie să-l uităm! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Gazetarul complet

Tabloul presei româneşti din ultimii 30 de ani n-ar putea fi înţeles pe deplin fără contribuţia gazetarului Florin Zamfirescu. În studenţie, în anii â80, a conturat profilul unic al revistei „Opinia studenţească“, apreciată în mediile intelectuale ale vremii drept „cea mai vie din ţară“. S-a dedicat total gazetăriei, însuşindu-şi toate procesele tehnologice ale naşterii unui ziar, de la cuvântul scris până la turnarea în plumb a literelor la tipografie. A scris, a editat, a tehnoredactat, a machetat, a făcut muncă de tipograf. A fost „om de titlu“, reporter de anchetă, om de interviu, autorul „Pulsurilor“ ce au făcut deliciul cititorilor într-o lume a cuvintelor cenzurate, cum era cea dinainte de 1989. De numele său se leagă şi apariţia unei mini-ediţii princeps a poeziilor lui Eminescu, ediţie interzisă de comunişti din cauza poeziei Doina. Această ediţie, concepută ca o cărţulie de buzunar, cuprindea ediţia integrală, fotocopiată, a volumului princeps „Poesii“, inclusă de Florin Zamfirescu în „Opinia studenţească“, în ciuda cenzurii.

După 1990, a fost unul dintre fondatorii ziarului „Monitorul“ (astăzi „Ziarul de Iaşi), apoi a reţelei „Monitorul“ extinsă în Moldova, Ardeal şi Bucureşti. A fost, de asemenea, unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii reţelei de staţii Radio Nord-Est şi a Centrului tipografic „Multiprint“, graţie căruia la Iaşi s-a tipărit primul ziar full policrom din România. Şi-a pus semnătura pe conceptul editorial al câtorva proiecte jurnalistice unice în România: „Monitorul de Iaşi“ şi reţeaua de ziare „Monitorul“, „Obiectiv“, „Lumea Ieşeanului“, „Ziarul Lumina“, săptămânalul „Lumina de Duminică“. De asemenea, a fost cel care a contribuit la înfiinţarea Tipografiei „Albina“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Ultimul său proiect editorial, „Ziarul Lumina“, a fost poate cel mai interesant construit în ultimele două decenii în România. Un ziar misionar pe care, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, l-a gândit ca pe un cotidian al creştinului trăitor în societate, în care cititorul să găsească informaţii din sfera vieţii religioase, dar şi din întreg spectrul vieţii sociale. Anul acesta, pe 7 februarie, se împlinesc opt ani de când acest ziar există pe piaţa media românească.

Florin Zamfirescu s-a dus din lumea aceasta pe 28 ianuarie 2010, lăsând presei româneşti amintirea unui gazetar de excepţie care a scris, a construit, a dăruit şi s-a dăruit pe sine meseriei.