Mai multe fotografii cu Mitropolitul Pimen Georgescu, AICI.

Alegerea sa a avut loc la 5 februarie 1909, când Marele Colegiu Electoral, care era compus din membrii Sfântului Sinod, membrii Senatului și ai Adunării Deputaților, a acordat 198 de voturi, din cele 199 exprimate, episcopului Pimen Georgescu. Un vot a fost acordat Preasfințitului Gherasim Timuș, episcopul Argeșului. Imediat după anunțarea rezultatelor votului, care a fost primită cu urale de cei prezenți, episcopul Pimen Georgescu a rostit câteva cuvinte, ca expresie a gândurilor ce-l animau în acele momente:

„Ca fiu de țăran, pe care Dumnezeu l-a ridicat la acestă înaltă treaptă ierarhică, îmi dau bine seamă de sarcina ce mi se incumbă. Sunt convins și cunosc deplin nevoile poporului nostru și că datoria Bisericii este de a-l înălța ca el să corespundă tuturor nevoilor noastre. Ridicarea poporului din starea în care se află îmi va fi prima datorie spre fericirea țării și neamului nostru. Sunt trimis în a doua capitală a țării, acolo unde s-a cugetat și s-a făptuit cele mai înalte fapte patriotice, din iubirea de neam și de biserică, mă duc cu toată încrederea că voi găsi iubire, stimă pentru stimă și cu gândul de a munci pentru neamul nostru românesc. Voi căuta ca faptele și vorbele mele să fie pildă tuturor preoților din Eparhia mea. Mă voi coborî cu drag și interes la vatra țăranului, căci avutul, gospodăria lui mă va interesa ca și partea lui sufletească, fiind strânsă legătura între ele. (…) Pildele spre îndreptarea păstoriei mele le voi lua din viața preacuvioșilor mitropoliți Dosoftei, Varlaam și Veniamin. Ei vor fi călăuzele mele și spre izbânda faptelor mele mă rog lui Dumnezeu să-mi dea putere și să-mi lumineze mintea”.

Investitura a avut loc duminică, 8 februarie 1909, la palatul regal din București, când mitropolitul Pimen a primit cârja arhipăstorească din mâna regelui Carol I. Cu acest prilej, înaltul ierarh a reafirmat gândurile cu care pleca să păstorească la Iași:

„Învățăturile propovăduite de Biserică prin preoții ei, având sancțiune dumnezeiască, trebuie să străbată, să lumineze și să povățuiască pe oameni în toate împrejurările vieții, pregătindu-i a fi buni creștini, convinși patrioți și harnici gospodari, ca astfel viața să le fie tihnită și Statul să fie fericit. (…) Cu aceste convingeri de datorii (…) mă voi apropia de treptele Scaunului mitropolitan ocupat în vechime de ierarhi mari prin cuvioșia vieții, prin iubirea de neam și prin munca pentru luminarea poporului al căror nume de Dositei, Varlaam și Veniamin, vor rămâne veșnic pomenite de noi românii, iar pentru mine acești ierarhi vor fi călăuze în îndeplinirea sarcinii ce mi se impune ”

Instalarea noului mitropolit

Instalarea noului mitropolit al Moldovei și Sucevei a avut loc duminică, 15 februarie 1909. Pimen Georgescu a ajuns la Iași în dimineața acelei zile, fiind însoțit de Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A fost întâmpinat pe peronul gării din Iași de oficialitățile orașului, cler și credincioși. Trăsura de gală l-a dus până la intrarea principală a catedralei, unde diaconii l-au îmbrăcat în mantia arhierească. După ce a săvârșit rânduita închinare la icoane, s-a așezat în tronul arhieresc din dreapta naosului și a ascultat, împreună cu toți cei prezenți, Decretul regal citit de ministrul Spiru Haret prin care era anunțată alegerea și numirea fostului episcop al Dunării de Jos în slujirea de mitropolit al Moldovei și Sucevei. A urmat apoi cuvântul noului ierarh, din care redăm partea finală:

„Când mă văd întâmpinat cu atâta bunăvoință și atâta dragoste din partea cetățenilor ieșeni și a domniilor voastre fruntașilor și demnitarilor ai tuturor dregătoriilor de stat, atunci ajung tot mai mult la convingerea că gândul meu de a alege Iașii, acest oraș cu nume mare, unde s-au plămădit cele mai fericite acte de un neuitat patriotism și mare evlavie, ca să fie locul unde să-mi consacru totul muncind pentru țara și neamul meu, o consider aceasta ca o tainică hotărâre a lui Dumnezeu, căruia mă voi supune în toată viața mea de a lucra în interesul țării mele, al Bisericii mele și a neamului meu. Vă mulțumesc tuturor din străfundul sufletului meu și rog pe Dumnezeu să trimită toate fericirile asupra țării și poporului nostru.”

După participarea la slujba Sfintei Liturghii săvârșită de arhiereul Ghenadie Georgescu, vicarul mitropoliei, invitații au mers la agapa organizată în incinta palatului mitropolitan. Între cei prezenți la evenimente a fost și scriitorul Nicolae Gane, primarul orașului Iași.

Prima pastorală adresată clerului din Arhiepiscopia Iașilor

La scurt timp de la venirea la Iași, la doar cinci zile, mitropolitul Pimen a trimis în eparhie o epistolă pastorală tuturor preoților din orașele și satele Arhiepiscopiei Iașilor, menită a duce cât mai grabnic mesajul său către slujitorii altarelor, urmând ca în timp, prin prezența ierarhului la conferițele pastorale și cu ocazia vizitelor canonice să adâncească acest dialog, adăugându-i bucuria de a vorbi cu ei față către față, așa cum procedase cu preoții din Iași cu care se întâlnise la 18 februarie 1909.

Cartea pastorală din 20 februarie 1909, cuprindea pe lângă mesajul de „Bine v-am găsit!”, un program pastoral detaliat al mitropolitului Pimen Georgescu. După ce amintește de legiuita sa alegere, numire și instalare, și le face cunoscut preoților că și-a început păstorirea rugându-L cu umilință pe Dumnezeu, Cel Slăvit în Treime, să îl lumineze și să-i dea spor la muncă, ierarhul le arătă prilejul scrierii epistolei: „În această stare de cugetare pentru îndeplinirea datoriilor ce mi se impun, gândul meu a fost îndreptat către voi toți onoraților preoți din orașele și satele Moldovei, căci fiecare în parte și toți la un loc avem îndatoriri canonice de îndeplinit în Biserică și afară de Biserică, pentru luminarea și pentru ridicarea poporului”. Mitropolitul Pimen îi îndemna pe preoți să se folosească eficient de pastorația prin Sfintele Taine și ierurgii, săvârșind slujbele cu evlavia și solemnitatea cuvenite și adresând poporului cuvinte și sfaturi pastorale într-o limbă curată și populară. Era preocupat de viața morală a clericilor, pe care îi îndeamnă să iubească din toată inima poporul încredințat spre păstorire și să se ferească de patimile care îi îndepărtează deopotrivă de Dumnezeu și de oameni: „Lăcomia, întreprinderea diferitelor afaceri de negustorie, reaua purtare și alte patimi cunoscute, să fie cu desăvârșire depărtate de la voi”. Ierarhul îi invita „cu toată energia” pe clerici să nu se amestece în disputele politice, arătând că „Armata și preoțimea trebuie să fie totdeauna în afară de luptele politice; altfel, vom fi amenințați de o slăbire morală civică foarte îngrijorătoare.”

Pornind de la experiența pe care o avusese în Episcopia Dunării de Jos, mitropolitul Pimen anunță organizarea conferințelor pastorale obligatorii pentru toți preoții, temele ce urmau a fi aprofundate urmând a le trimite personal în cel mai scurt timp. Anunța, de asemenea, înființarea unei societăți filantropice pentru ajutorarea preoților bolnavi și infirmi și a familiilor preoțești aflate în dificultate, care să fie susținută de toți clericii eparhiei.

Activitatea ulterioară a mitropolitului Pimen Georgescu arată că acesta s-a străduit a pune în practică aceste direcții pastorale pe care le-a enunțat la câteva zile de la instalarea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei și Sucevei.