Pilda talanților – Comentarii patristice

Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Duminica a 16-a după Rusalii (Matei 25, 14-30)

 

 (Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Acest om, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână arginții săi, cu cuvinte curate. Cu adevărat, cuvintele Sale sunt cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori (Ps. 11, 6).

(Origen, Comentariu la Matei 65, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Cine este acest om care pleacă departe, dacă nu Răscumpărătorul nostru Care s-a ridicat la cer cu trupul pe care Și L-a luat? Pământul este locul cuvenit trupului, dar pleacă cu el departe atunci când îl duce pe acesta în ceruri.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 15) Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Pilda talanților de la Luca (Lc. 19, 11-18) este spusă diferit și este cu totul diferită față de aceasta. Căci acolo, fiecare talant a adus câștiguri diferite față de talanții de aici. De la un talant unul a făcut cinci, altul zece, unul niciunul și și-au primit răsplata pe măsură. Aici este diferit: cel care a primit doi a adus alți doi, cel care a primit cinci mai adus alți cinci. Dar în versiunea de la Luca, cu același talant, unul a adus mai mult, altul a adus mai puțin și fiecare a primit răsplata pe măsura profitului său. Însă în amândouă versiunile, nu cere imediat să-i fie restituit ceea ce le-a dat pe mâna lor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 15) Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Stăpânul este de fapt Creatorul și Domnul a toate. Cuvântul compară timpul petrecut de stăpânul din pildă departe fie cu înălțarea lui Hristos la cer, fie cu caracterul nevăzut și invizibil al naturii divine. Acum, slugile stăpânului sunt cei din fiecare țară și oraș, care cred în El, dar îi numesc slugi ale Sale pe cei pe care îi încununează cu cinstea preoției. Despre aceasta, Sfântul Apostol Pavel scrie: nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu (Evr. 5, 4). Dă pe mână (avuția sa) celor care sunt în stăpânirea sa, fiecăruia dându-i un dar duhovnicesc ca să aibă calități și aptitudini. Considerăm că această împărțire a talanților nu este făcută într-o egală măsură slugilor pentru că fiecare este diferită după felul său. Și Hristos spune că ei se-ndreaptă de-ndată la munca lor și că, exceptând amânarea muncii de câte unul dintre ei, toți ceilalți sunt potriviți pentru a îndeplini această slujire a lui Dumnezeu. Cu siguranță, cei care sunt cuprinși de teamă și lene vor sfârși prin a săvârși numai răutăți, pentru că, spune Iisus,  a îngropat talantul primit în pământ. A ținut ascuns darul, făcându-l neroditor pentru alții și nefolositor pentru sine. De aceea, talantul este luat de la el și dat celui care are deja mai multe. Sfântul Duh, împreună cu darul darurilor, se depărtează de la unii ca acesta. Iar celor care sporesc cele primite li se va da un dar și mai mare.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Fragmentul 283, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 15) Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Omul care a plecat departe și-a încredințat bunurile slugilor Sale, adică a dăruit darurile sale duhovnicești celor care au crezut în El. Unuia i-a încredințat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul. Există cinci simțuri ale trupului: vedere, auz, miros, pipăit și gust. Cei cinci talanți reprezintă darul celor cinci simțuri, adică perceperea celor exterioare; cei doi talanți simbolizează teoria și practica, iar talantul singur simbolizează doar teoria.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 15) Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.

Există puterea celui cărui i s-a dat cinci talanți, puterea celui căruia i s-a dat doi talanți și puterea celui căruia i s-a dat un singur talant. Pe lângă aceasta, nimeni nu a primit aceeași sumă ca a altuia. Iar cel ce luase un talant nu a primit în nici un caz o sumă josnică pentru că și un talant este destul de mult. În orice caz, în număr de trei sunt slugile celui care pleacă departe, la fel ca în altă pildă, unde tot trei sunt cei care aduc roadă. Din nou, unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci (Mt. 13, 23).

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 15, 16) Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

Persoana care primise cinci talanți a mai câștigat alți cinci. Sunt unii care, fără a ști cum să pătrundă în lucrurile tainice și ascunse, se folosesc de darurile naturale pe care le-au primit pentru a călăuzi pe cei pe care au reușit să-i aducă la un punct în care să fie doritori după casa cerească. În timp ce se păzesc de ușurătățile fizice, de a râvni după lucrurile pământești și de a se desfăta de cele văzute  prin sfatul lor ei țin departe și pe alții de a se apropia de aceste lucruri trecătoare.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 15, 16-17) Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.

Și sunt și unii care se învrednicesc să primească doi talanți, adică cei care împlinesc atât teoria, cât și practica. Ei pătrund în cele mai mici detalii lucrurile interioare și săvârșesc lucruri uimitoare în afară. Când propovăduiesc altora și prin teorie și prin practică, munca lor aduce roadă îndoită. Bine este ca încă cinci sau încă doi talanți să fie câștigați, pentru că propovăduirea fiind oferită ambelor sexe, talanții primiți sunt și ei dublați.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 18) Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.

Dar persoana care a primit un talant a mers, a săpat o groapă în pământ și a ascuns averea stăpânului. A ascunde talantul în pământ înseamnă a folosi competențele proprii în slujba lucrurilor pământești, renunțând a căuta profitul duhovnicesc și fără a ridica vreodată inima de la gândurile trecătoare. Sunt unii care au primit darul priceperii, dar nu caută decât lucruri care aparțin trupului. Proorocul spune către aceștia: sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă (Ier. 4, 22).

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 19) După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.

Luați seama și că nu slugile au mers la stăpân ca să fie judecate și să-și primească răsplata, ci stăpânul a venit la ele la vremea potrivită. După multă vreme a venit şi a făcut socoteala cu ele pentru tot ceea ce au făcut, răsplătindu-le câștigurile faptelor bune sau pierderile păcatelor. Făcând socoteala și cercetând toate cu de-amănuntul, s-a ocupat de fiecare în parte. De aceea, este de datoria noastră, pentru că prin păcat am săvârșit răul și făcând binele am strâns un câștig, să ne păzim inimile ca atunci când stăpânul va veni să se socotească cu noi, să nu fim găsiți că am săvârșit răul nici măcar prin cuvintele aruncate în vânt.

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 19) După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.

În cazul viei, El o încredințează lucrătorilor și pleacă într-o țară îndepărtată. Aici le-a înmânat talanții și a pornit în călătoria Sa pentru ca prin aceasta voi să vedeți răbdarea și multa Sa suferință. Mi se pare că prin aceste cuvinte vrea să se refere la înviere. Dar aici nu mai există vie și lucrători ai ei, ci lucrători ai stăpânului. Pentru că El nu le vorbește doar căpeteniilor poporului sau iudeilor, ci tuturor celor de față, iar cei ce-I aduc un profit mărturisesc vădit ceea ce este a lor și ceea ce este a Stăpânului. Unul spune Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, altul spune doi, arătând că de la El au primit sursa câștigului lor și pentru aceasta, îi mulțumesc și îi sunt recunoscători (Mt. 25, 20).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 19) După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.

Domul care a împărțit talanții acum se întoarce și cere o socoteală, pentru că El, Cel care împodobește pe om cu daruri duhovnicești va întreba la judecată ce câștig a fost dobândit cu acestea și va lua seama la ceea ce fiecare a agonisit și va cântări câștigul pe care-l vom aduce înapoi din darurile Sale.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 20) Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: „Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei”.

Credem cu sinceritate că nu putem fi în stare a tâlcui asemenea lucruri, spre deosebire de cele ce se desprind din înțelesurile inspirate ale evenimentelor palpabile petrecute în Scriptură. Acestea înțelesuri insuflate sunt numite de Solomon divine, iar Ieremia le numește simțuri ale inimii (Ier. 4, 19) și Pavel, în epistola către Evrei, le numește simţuri învăţate să deosebească binele şi răul (Evr. 5, 14). Persoanele din primul grup sunt cei care la cinci talanți au mai adăugat alți cinci, neguțătorind cu ei și înmulțindu-i după puterea lor. Făcând negoț cu ei și învățând cu râvnă, i-au schimbat și au mai câștigat cinci talanți. Adevărat este, nimeni nu se bucură de-ndată de talentul cuiva dacă acea persoană nu poate aduce câștig. În înțelepciune crește un om înțelept, iar în dreptate crește unul care este drept.

A adus alţi cinci talanţi. Să luăm seama la aceasta: Doar ceea ce fiecare știe poate învăța și pe altul și poate învăța atât de multe cât și el știe. Doar atât poate învăța și pe altul și nimic mai mult. De aceea, orice are cineva înăuntrul său, învățând pe altul aceasta, adună în câștig în celălalt, făcând pe acea persoană să dețină de acum încolo ceea ce și el are. În consecință, de aceea se spune că cel care a avut cinci talanți a mai câștigat încă pe atât, iar cel care a primit doi talanți a mai câștigat încă doi și niciunul nu a câștigat nimic mai mult.

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 20) Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: „Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei”.

Prima slugă a pășit cu încredere înainte pentru că s-a ostenit și a adus profit. Această încredere îi dă curaj pentru că el este primul care se apropie de stăpânul său și-I spune: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei, iar stăpânul îi răspunde așa cum ne va răspunde și nouă atunci când se va socoti și cu noi: Bine, slugă bună şi credincioasă. Aceste cuvinte sunt complet deosebite de cele spuse celei de-a treia slugi: Slugă vicleană şi leneşă.

(Origen, Comentariu la Matei 67, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 21) Zis-a lui stăpânul: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”.

Ce spune atunci stăpânul? Îi spune: Bine, slugă bună şi credincioasă pentru că de folos este să văd câștigul aproapelui tău. Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria domnului tău. Prin această expresie, se referă la împărăția tuturor binecuvântărilor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 22) Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: „Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei”.

În legătură cu cei doi talanți, cei care nu s-au mulțumit cu suma primită și au căutat să o înmulțească (fără a depăși în final numărul de doi talanți) sunt cei care au aplicat priceperea lumească. Numărul doi ar putea părea a fi o medie sau un număr lumesc. Primind doi talanți de la cel care cunoaște darul fiecăruia, a mai câștigat doi pe deasupra. Acest lucru poate fi explicat atât referindu-ne la înțelepciunea lumească, fie la o înțelepciune mai înaltă.

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 23) Zis-a lui stăpânul: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”.

Și sluga care s-a întors cu un câștig de doi talanți a fost lăudată de stăpânul său. Apoi i s-a oferit răsplata cea veșnică atunci când stăpânul i-a spus: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Toate faptele bune săvârșite în această viață, oricât de multe ar putea părea ele a fi, sunt puține în comparație cu veșnica noastră răsplată. Sluga credincioasă este pusă peste multe după ce a biruit toate piedicile puse înainte de către lucrurile trecătoare și se veselește în bucuria veșnică a lăcașului său ceresc. Este cu desăvârșire adusă în bucuria domnului său când este așezată în veșnica Sa casă și alături de cetele de îngerești. Bucuria izvorâtă de darul primit este atât de mare, încât reprezintă desprinderea de orice lucru care i-ar putea aduce durere și întristare.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 24) Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: „Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat”.

Ei pun în practică cuvintele slugii care răspunde și zice: te-am ştiut că eşti om aspru și unul care seceră unde n-a semănat şi adună de unde n-a împrăştiat.

Stăpânul i-a răspuns și i-a vorbit ca unei slugi viclene și leneșe, dar  ia seama că nu s-a numit pe Sine om aspru, ci a fost de acord cu ce a spus sluga și a zis doar: ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat.

Cum trebuie să înțelegem noi că Domnul seceră unde nu seamănă și adună de unde nu împrăștie? Mi se pare că omul cel drept seamănă în Duhul, de unde va și secera viaţă veşnică (Gal. 6, 8). Dumnezeu seceră tot ceea ce este semănat și secerat pentru viața veșnică de către omul drept. Om drept aparține lui Dumnezeu, Cel care seceră acolo unde nu El, ci omul cel drept a semănat. Așadar, putem spune că omul drept Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac (2 Cor. 9, 9). Cu toate acestea, Domnul, adună la Sine ceea ce omul cel drept a împărțit și a dat săracilor. Secerând ceea ce nu a semănat și adunând ceea ce nu a împrăștiat, consideră că Lui I s-au făcut ceea ce credinciosul a semănat și a împărțit săracilor. Dumnezeu le spune celor care au făcut bine cu aproapele lor: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc … (Mt. 25, 34-35).

Și pentru că dorește să secere unde nu a semănat și să adune unde nu a împrăștiat, atunci când nu găsește nimic care să secere și să adune, le spune acestora: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc … (Mt. 25, 41-42).

(Origen, Comentariu la Matei 68, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 25) Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

Acolo se mai afla o slugă care s-a arătat neputincioasă și de aceea, stăpânul i-a dat un talant pe măsura puterii sale. Luându-l și ducându-se, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său în loc să-l dea să-l dea schimbătorilor de bani.

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 25) Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

Dar nu a făcut la fel ca ceilalți, ci cum? Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 25) Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

A treia slugă nu a vrut să lucreze și să înmulțească talantul primit și s-a întors la stăpânul său scuzându-se:Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Sluga netrebnică a spus că stăpânul său este aspru dar, cu toate acestea, a neglijat să-l slujească ca să-i aducă câștig, spunând că s-a temut să investească argintul pentru a obține profit, când el ar fi trebuit să se teamă  să nu aducă înapoi stăpânului fără profit ceea ce acesta i-a încredințat. Mulți oameni din Biserică se aseamănă cu această slugă. Să tem să viețuiască într-un chip mai folositor, dar nu se tem  a zace în nelucrare. Când li se spune că sunt păcătoși, sfatul de a urma căile sfințeniei îi mișcă dar nu simt nici o teamă  de a rămâne în răutatea lor.

Petru este cel mai bun exemplu. Pe când încă era slab în cele duhovnicești, a văzut minunea prinderii peștilor și a spus: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos (Lc. 5, 8). Dacă te privești și vezi că ești păcătos, drept este să nu alungi pe Dumnezeu de la tine! Dar cei care văd că sunt slabi și pentru aceasta nu vor să facă viețuirea lor pe acest pământ una folositoare sunt ca acei oameni care recunosc că sunt păcătoși, dar în același timp, alungă pe Dumnezeu. Ei Îl alungă pe Cel  care ar trebui să-i sfințească; nici și în agonia morții nu știu unde să se îndrepte și să se agațe de viață. Domnul a răspuns: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. Trebuia să dai argintul meu schimbătorilor de bani ca la întoarcerea mea să primesc cu dobândă ceea ce ți-am dat. Sluga s-a legat pe sine cu propriile  cuvinte când stăpânul său confirmă: Da, secer unde nu am semănat și adunat de unde nu am împrăștiat. Aștept de la tine ceva ce nu ți-am dat. Aștept mai mult decât ceea ce ți-am dat cu care să faci negoț.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 27) Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.

Dar nu a făcut la fel ca ceilalți, ci cum? Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.  Ce-i răspunde Stăpânul? Îi spune că: se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi. Se cuvenea să te sfătuiești cu cineva, să primești învățătura sa și atunci ai fi știu ce să faci. Că sunt zarafii oameni răi? Nu se cuvine ca tu să-i judeci.

De care altă bunătate te-ai mai putea bucura decât de aceasta? Cei ce dau bani cu dobândă se ocupă și de recuperarea lor, dar tu nu ai avut de făcut și treaba aceasta. Se cuvenea doar să-l dai altcuiva și să lucreze cu el și el să îi ceri să îți dea ce a făcut. L-aș fi cerut Eu înapoi, și cu dobândă, adică cu faptele sale bune. Trebuia să săvârșești doar partea care este mai ușoară și să lași altcuiva (Mie – n.tr.) partea care este mai grea.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78, 2-3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 27) Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.

A da argintul zarafilor înseamnă a preda învățătura propovăduirii celor care pot să o dea mai departe. Dacă vezi primejdia în care mă aflu eu pentru că țin talantul Domnului, la fel de atent vezi-o și pe a ta! Ceea ce ai va fi cerut cu dobândă de la tine. Toată chestiunea cu dobânda este că vine înapoi mai mult decât s-a dat.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9. 3-4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 28) Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

Vedeți că talantul este luat de la sluga vicleană și leneșă și este dat celui care are zece talanți. Nu este ușor a se explica cum ceea ce s-a dat unei persoane poate fi luat și dat unei alte persoane care face bine, ca să aibă și mai mult decât ceea ce a câștigat. Totuși este posibil ca Dumnezeu, Cel ce toate le lucrează cu dreptate, prin dumnezeirea Sa să poată lua talantul de la cel căruia i l-a dat și să-l dea celui care și-a înmulțit pe ai săi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Mai mult decât atât, orice are cineva de la naștere, atunci când este pus și în practică, primește același lucru și prin harul lui Dumnezeu ca în felul acesta să aibă din belșug și să se întărească în ceea ce are. Referitor nu numai la înțelepciune, ci și la calitatea faptelor făcute, trebuie să medităm la cuvintele regelui Solomon: Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti (Înţ. Sol. 9, 6).

(Origen, Comentariu la Matei 69, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 28) Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

Pentru că nu a făcut nimic cu singurul său talant, chiar și acela i se va lua și se va da tovarășului său. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi iar celui ce nu are și ceea ce are i se va lua. Ce înseamnă pentru noi aceasta? Înseamnă că cel ce a fost înzestrat cu darul propovăduirii sau al învățăturii, a primit acest dar ca și alții să se folosească de el. Dacă este cineva care nu lucrează acest dar, îl va pierde. Însă cel care se va folosi de acest dar cu sârguință va dobândi răsplată încât să-i prisosească, la fel cum primitorul inactiv va pierde ceea ce a primit. Totuși, sancțiunea nu constă numai în aceasta. În plus, pedeapsa este de nesuportat, sentința fiind plină de acuzație gravă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78. 3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 29) Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

Dacă cineva dorește să cerceteze Scriptura ca să audă și-n alt loc de la stăpânul său cuvântul credincios, cred că Avraam este cel mai bun exemplu: Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate (Fc. 15, 6). Apoi, mai este acolo omul care a auzit de la stăpânul său că a fost numit slugă credincioasă. Fără îndoială, credința i s-a socotit ca dreptate, precum credința avută de acela în puține, de aceea i s-a încredințat fiecare taină a învierii și iconomia lucrurilor dumnezeiești. Tot ceea ce se află în lumea aceasta, formează lucrurile mici și puține.

Să luăm seama și la locul spre care se îndreaptă sluga bună și credincioasă peste puține. Ei i se spune: intră întru bucuria domnului tău. Toată bucuria și încântarea se va afla acolo, unde cei ce plâng aici pe pământ se vor veseli după aceea și cei ce însetează după dreptate vor primi o mângâiere pe măsură. El spune aceasta atât pentru cel care a primit cinci talanți, cât și pentru cel care a primit doi. El ziceintră.Cunoaște ceea ce înseamnă să te apropii de Mine și să treci în lumea cealaltă. Vedeți că stăpânul a spus celei de-a doua slugi ceea ce a spus și celei dintâi: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Mă întreb și dacă, devreme ce aceleași cuvinte au fost spuse amânduror slugile, cea care a arătat o putere mai mică dar a manifestat-o pe deplin va fi răsplătită cu mai puțin decât cea care a câștigat mai mult. Mă-ntreb dacă nu este pentru împlinirea a ceea ce s-a spus în alt loc: Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit (2 Cor. 8, 15; Ieș. 16, 18).

Același lucru se recomandă și în legătură cu porunca de a iubi pe Dumnezeu ori pe aproapele, după cuvintele: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Mt. 22, 37). Fără îndoială, când cineva a iubit pe Dumnezeu din tot sufletul său și din tot cugetul său, are aceeași răsplată a dragostei ca persoana cu inimă mare sau cu un suflet înzestrat sau cu o capacitate mai mare. Doar aceasta se cere: la orice nivel ar fi cel care a primit un anume dar de la Dumnezeu, să-l întrebuințeze doar spre slava lui Dumnezeu.

Mi se pare că cel care a primit un talant a fost într-adevăr printre cei credincioși, deși nu s-a aflat și printre cei care au acționat cu curaj în credință. Se află printre cei ce-și irosesc energia încercând să facă tot feluri de lucruri, dar nu dobândesc nimic (Pentru a evalua această gândire a lui Origen, trebuie să luăm în considerare că religia creștină în timpul său, deși era destul de tolerată, nu devenise acceptată în termeni legali, rămânând subiectul ostilităților păgâne. Curând, și Origen avea să fie supus rigorii persecuției lui Deciu– n.tr.). Poate în anumite aspecte, comportamentul lor nu este vrednic de vină. Ceea ce au primit păzesc cu grijă, dar nu adaugă nimic mai mult, nici nu fac negoț, nici nu-i schimbă. Pentru aceea, cuvântul nu aduce roadă în ei și nici altcineva nu câștigă din aceasta. Chiar par a fi genul de oameni care se tem de Dumnezeu pentru că-L văd pe Dumnezeu a fi aspru, dur și care nu poate fi mulțumit.

(Origen, Comentariu la Matei 67, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 29) Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

Stăpânul avea trei slugi. După ce au crezut și au devenit slugi ale sale, li s-a dat ceva de făcut. Au primit argint de la stăpânul lor. Unul  a lucrat cu argintul și a câștigat. Și al doilea a câștigat, însă nu la fel de mult. Iar al treilea, de teamă și nefiind suficient de credincios, s-a dus și a ascuns talantul dat de stăpânul său. Pentru a se apăra în fața stăpânului, spune că de teamă a făcut aceasta. Era precum cei care au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă (Rom. 8, 2). Timid fiind, a ascuns talantul în pământ. Astfel fac cei nu vor să se sârguiască nici nu vor să pună la încercare ceea ce li s-a spus, nici nu fac cele de folos ale sufletului, ci-și risipesc puterea pe ceea ce au primit și li s-a încredințat fără a dori ceva mai mult.

(Origen, Comentariu la Matei 66, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 29) Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

Cunoscând așadar aceste lucruri, să punem ceea ce avem în slujba aproapelui, să punem sănătatea, râvna și îngrijirea noastră. Căci aici talanții nu sunt altceva decât competențele fiecărei persoane, fie aceea de a oferi protecție, fie referitor la bani, fie de a învăța ori referitor la orice lucru i s-a dat . Nimeni să nu spună: Am doar un talant și nu am ce face cu el pentru că nu ești mai sărac decât era văduva. Nu ești mai puțin învățat decât erau Petru și Ioan, oameni fără carte şi simpli (Fp. 4, 13). Dar pentru că au arătat zel și au săvârșit lucrurile spre binele tuturor, au fost primiți în rai, căci nimic nu este mai bine plăcut înaintea lui Dumnezeu decât a viețui pentru câștigul celor din jur.

Pentru a avea partea de o răsplată asemenea celor doi, Dumnezeu ne-a înzestrat cu vorbire, mâini, picioare, rațiune, putere în trup și în minte ca să putem folosi toate acestea atât pentru mântuirea noastră, cât și pentru folosul aproapelui. Vorbirea noastră nu slujește doar cântării de imnuri și pentru a aduce mulțumire, ci trebuie să fie folosită și pentru a învăța și pentru a sfătui. De vom săvârși acestea, vom imita pe Mântuitorul, de nu, vom ajunge să imităm pe diavol.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 25, 29) Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

Și-ndată se mai adaugă ceva: Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Celui care are, i se va mai da și va avea mai mult decât destul. Cel care are dragoste în sufletul său va primi și alte daruri, iar cel care nu cunoaște dragostea pierde și darurile pe care credea că le are. De aceea, prietenilor, se cuvine ca în tot ceea ce faceți să fiți vigilenți în a păzi dragostea. Dragostea adevărată înseamnă a iubi pe prietenul tău în Dumnezeu și pe dușmanul tău pentru Dumnezeu. Cine face la fel ac acesta  pierde fiecare bun pe care-l are, este lipsit de talanții pe care i-a primit și conform pedepsei Domnului, este aruncat întru întunericul cel mai din afară. Acest întuneric vine ca o pedeapsă pentru cel care prin păcatul său de bună voie a căzut în întunericul cel mai dinăuntru. Cel care s-a desfătat de bună voie în întunericul acestei lumi va fi silit să sufere pedeapsa întunericului în cea viitoare.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.6, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 (Mt. 25, 30) Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Sluga care nu a adus câștig este aruncată în întunericul cel mai dinafară, unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Vedeți cum și păcatul de a nu face ceva bun este osândit prin pedepse grele. Nu este pedepsit doar lacomul, desfrânatul și cel ce face cele rele, ci și cel care nu săvârșește binele.

Să ascultăm cu atenție de aceste cuvinte. Cât avem posibilitatea să lucrăm la mântuirea noastră. Să adunăm untdelemn pentru candelele noastre și să muncim ca să înmulțim talantul. Pentru că dacă suntem codași și ne petrecem timpul în trândăvie, nimănui nu-i va mai fi milă după aceea, chiar de ne vom tângui de mii de ori…  Amintiți-vă de fecioarele care au venit la Hristos, au bătut la ușă și L-au rugat, dar a fost în van și fără rezultat.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 78.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

 

Ultimele din categorie