Sfinţii trăiesc, sunt lângă noi!
„Între noi nu e nici o distanţă! Când voi pleca din această viaţă va fi mai bine, fiindcă voi fi mereu alături de voi când mă veţi chema.”
Odată m-am dus la Părintele Porfirie şi am spus: „Părinte, să vă gândiţi mereu la noi şi să vă rugaţi pentru noi, căci avem mare nevoie. Îndeosebi să vă gândiţi la noi în ceasul nopţii, când amuţeşte zgomotul vieţii şi când încercăm să comunicăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu”. Auzind acestea, părintele mi-a spus: „Între noi nu e nici o distanţă! Când voi pleca din această viaţă va fi mai bine, fiindcă voi fi mereu alături de voi când mă veţi chema”.[…]
„Între noi nu e nici o distanţă!”. Acesta este cuvântul mângâietor pe care ni-l spun cetele sfinţilor contemporani nouă, celor „osteniţi şi împovăraţi”, oamenilor singuri, oamenilor ce suferă şi plâng, care nu au a le dărui decât lacrimile.
Sfinţii trăiesc! Ei sunt lângă noi, sunt prietenii noştri ce ne întind mâna. Vom şti oare să le răspundem?
(Gheorghios S. Kroustalakis, Bâtrânul Porfirie, părinte duhovnicesc şi pedagog, pp. 127-128)