Una dintre maicile Sfintei Mănăstiri Bunavestire din Patmos a început să aibă grave probleme de sănătate. În câteva luni, acestea s-au accentuat şi mai tare. Cu binecuvântarea maicii stareţe şi însoţită de una dintre maici, a fost internată la spitalul de boli canceroase Sfântul Sava din Atena. Era în luna iunie a anului 1996.

După analize minuţioase, chirurgul Gheorghios Frankakis a dat diagnosticul: formă avansată de cancer uterin. Fără să-i spună pacientei tot adevărul, i-a dat doar să înţeleagă că are de trecut printr-o operaţie foarte complicată. Întâmplarea făcea însă, că maica respectivă fusese în viaţa civilă, asistentă medicală. Nu i-a fost deci greu să înţeleagă adevărul. Mai mult, aruncându-şi privirea pe caietul de diagnostic, uitat într-o zi de asistenta şefă pe masă, a avut imaginea completă a situaţiei în care se găsea.

S-a întristat foarte tare, dar nu a căzut în deznădejde. A început să se roage fierbinte la Sfântul Nectarie Taumaturgul. În acelaşi timp, a cerut şi de la duhovnicul ei, fericitul întru pomenire părinte Amfilohie Makris, ca unul ce avea mare trecere în faţa sfântului, deoarece rămăsese unul dintre ucenicii săi, să se roage şi dânsul pentru sănătatea ei.

Totodată, la mănăstire, rugăciunile băteau cu putere la porţile cerului. Duhovnicul, maica stareţă şi toate maicile făceau în continuu privegheri, acatiste şi paraclise spre ajutorul maicii bolnave. Acestea sunt cheile cu care se poate descuia cerul.

După rezultatul pozitiv al biopsiei, cu toate că se simţea atât de rău, maica începuse să simtă că totuşi ceva urma să se schimbe. Şi într-adevăr, medicul fără de arginţi, Sfântul Nectarie, intrase de gardă. Maica îi simţea pretutindeni prezenţa binefăcătoare. O pace şi o linişte îi umpluse inexplicabil inima. Simţea că totul va decurge bine. Avea senzaţia că se împărtăşea în fiecare zi de Hristos.

La un moment-dat, doctorul i-a spus: «Soră, uite cum stau lucrurile. Situaţia este foarte gravă. Va trebui să faci tratament cu radiaţii şi apoi chimioterapie. După aceea te vom opera». Cu o zi înaintea operaţiei, duhovnicul mănăstirii Bunavestire s-a dus şi la stareţul Nectarie Vitalis, rugându-l şi pe acesta să mijlocească pentru însănătoşirea călugăriţei grav bolnave. Acesta i-a dat ulei sfinţit de la candela ce ardea la icoana Sfântului Nectarie, zicându-i să meargă şi să o însemneze pe cea aflată în suferinţă cu semnul Sfintei Cruci. Apoi a înălţat şi el împreună cu toată obştea rugăciuni fierbinţi pentru vindecarea bolnavei.

A doua zi de dimineaţă, maica a fost dusă la sala de operaţie. Se ruga neîncetat şi simţea în preajma ei prezenţa Sfântului Nectarie. După operaţie, care a durat mai multe ore, i s-a făcut din nou biopsia. Rezultatul: negativ...! Se vindecase deci, nu mai avea cancer! Slăvit să fii, Doamne!

Doctorul nu-şi putea crede ochilor. Repeta mereu: «Aici s-a rostit multă rugăciune...! A avut loc o mare minune...!». Acelaşi lucru i l-a spus şi maicii, după ce s-a trezit din anestezie.

La opt zile au ieşit şi ultimele rezultate ale biopsiei generale. Cancerul se vindecase total. La mănăstire se făceau de acum slujbe de mulţumire către Dumnezeu Cel în Treime, către toţi Sfinţii Bisericii, încununaţi de Taumaturgul Sfânt Nectaric.

(Diac.drd. Morlova Nicușor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumenița, p.126-127)