Despre preoţie

Sfinţenia pentru preot este adevăratul lui veşmânt  care îl împodobeşte  mai presus de toată lumea, cel care îl face pe el cunoscut tuturor, în toată vremea  şi în tot locul, cel care îl arată pe el tuturor vrednic de respect şi atrăgând evlavia tuturor. Preotul sfânt odihneşte inimile credincioşilor, aduce pace conştiinţei lor, se face pildă şi model a vieţii creştineşti  şi întruchipează icoana vie şi perceptibilă a cultului creştin, icoană care este tuturor vădită, potrivit căreia se judecă sfinţenia principiilor evanghelice  şi de către cei din afara Bisericii.

La Editura Doxologia a apărut lucrarea „Despre preoţie”, autor Sfântul Nectarie de la Eghina. Traducerea din neogreacă este realizată de Laura Enache. Cartea  face parte dintr-un proiect de traducere a operei complete ale Sfântului Nectarie realizat cu bunăvoinţa Maicii Teodosia, stareţa Mănăstirii „Sfânta Treime” din Eghinia. Acest volum, al doilea în serie, este un tratat despre preoţie văzută în temeiurile ei apostoliceşti şi în relaţie cu treapta superioară a arhieriei.

Cartea a fost scrisă din următoarele două motive: ca să dezvolte, potrivit duhului ortodox al Bisericii, adevărurile despre preoţie, cele despre primatul Fericitului Petru  şi cele despre egalitatea episcopilor şi să oferă un material auxiliar clerului pentru îmbogăţirea cunoştinţelor lui.

Sunt descrise în volum îndatoriile preotului. Se vorbeşte, de asemenea,  despre calităţile păstorilor duhovniceşti, moral – religioase, naturale şi dobândite.

 Păstorul trebuie să fie sarea pâmântului, pentru ca pământul să se săreze; trebuie să fie frământătura  care să dospească întreaga făptură aflată în grija lui, trebuie să fie lumina care luminează întunericul. Păstorul trebuie să călăuzească bine turma oilor celor cuvântătoare încredinţată lui de Hristos şi să îndrume bine Biserica printr-o conştiinţă curată, spre dobândirea mântuirii căutate şi râvnite de fiii ei.

Lucrarea prezintă informaţii despre cuvioşia, sfinţenia şi desăvârşirea morală a preoţilor şi despre semnele adevăratei cuvioşii a preoţilor, despre felul în care trebuie să păzească buna cuviinţă a unui păstor duhovnicesc.

Prestanţa cuvioşiei le vine preoţilor din desăvârşirea  felului lor de viaţă. Adevărata cuvioşie care îl împodobeşte pe om ca o purpură şi, cu atât mai mult, pe preot , îşi are temeiurile în omul lăuntric. Ea este ecoul strălucirii podoabei sufleteşti interioare. Iar aceasta, izvorând dinlăuntru către în afară, face strălucitor şi plin de har chipul exterior al preotului. Potrivit acestora, cuvioşia este icoana vieţuirii şi manifestarea dispoziţiilor sufleteşti şi a cuvioşiei lăuntrice.

Sfinţenia pentru preot este adevăratul lui veşmânt  care îl împodobeşte  mai presus de toată lumea, cel care îl face pe el cunoscut tuturor, în toată vremea  şi în tot locul, cel care îl arată pe el tuturor vrednic de respect şi atrăgând evlavia tuturor. Preotul sfânt odihneşte inimile credincioşilor, aduce pace conştiinţei lor, se face pildă şi model a vieţii creştineşti  şi întruchipează icoana vie şi perceptibilă a cultului creştin, icoană care este tuturor vădită, potrivit căreia se judecă sfinţenia principiilor evanghelice  şi de către cei din afara Bisericii, care, admirând icoana vie şi perceptibilă a cultului creştin, admiră în fapt  dumnezeiasca noastră credinţă, zicând: „Iată ce păstori ai Domnului a dat creştinismul!”

Sfântul Nectarie ne învăţă că sfinţenia risipeşte atacurile, înfrânează limba cea nestrunită, îl păzeşte pe preot în tot locul.  Aceasta mărturiseşte şi dumnezeiescul Sfântul Ioan Gură de Aur zicând: „Dacă viaţa preotului ar fi întru totul armonizată  cu faptele credinţei, ea ar fi neclătită în faţa capcanelor diavolului.” Aşadar, este necesar şi cu totul inevitabil  ca păstorul duhovnicesc să-şi păzească cu grijă rânduiala lui, astfel încât şi propriul lui cin  să fie vrednic de cinste şi ca să dea turmei păstorite  un bun exemplu de urmat şi să poată astfel zădărnici asalturile demonice; altmnteri, mai devreme sau mai târziu, va stârni împotrivă-i  din toate părţile toate felurile de învinuiri şi osânde îşi va atrage multe întristări asupra-şi, fiind pentru alţii „piatră de poticnire şi piatră de sminteală”. O desăvârşită cuvioşie sau sfinţenie trebuie să împodobească precum un veşmânt cinul preoţesc şi al învăţătorului credinţei.

Cuvântul „cu putere multă” inspirat de Dumnezeu, al Sfântului Nectarie, după cum observă Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan în Cuvântul înainte, naşte în cugetele cititorilor sentimentul datoriei sfinte de a zidi în inimi  Împărăţia lui Dumnezeu încă din această viaţă,  fiindcă acesta este scopul omului după Sfântul Nectarie:”Prin dreapta dezvoltare a minţii şi prin voinţă sfântă, omul se va asemăna cu Dumnezeu, va restaura Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi va împlini comuniunea şi unirea cu Dumnezeu.” 

Cartea „Despre preoţie”, autor Sfântul Nectarie de la Eghina poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

Citește alte articole despre: sfințenie, smerenie, preot, cuvioşie

De la același autor

Ultimele din categorie