Undeva, într-o sihăstrie...

„Mergi spre ale tale, cele ce ţi-au fost încredinţate de Dumnezeu, şi nu le da învinuire, ci caută şi le sfinţeşte prin toate ale tale. Fii din lume, dar nu fi al ei. Luptă şi iartă, iartă şi iubeşte, ridică-te pe tine şi pe alţii, fă cunoscut tuturora şi în toate, pe Domnul Iubirii”.

La Editura Doxologia a apărut în Colecţia „Romanul creştin” o primă lucrare din seria de autor Alexandru Lascarov Moldovanu, îngrijită de Livia Ciupercă, intitulată „Undeva, într-o sihăstrie…”.

Alexandru Lascarov Moldovanu se înscrie printre intelectualii români uitaţi sau puţin cunoscuţi. A trăit în perioada 1885-1971, fiind apreciat, la timpul său, ca slujitor al legii, politician, scriitor, publicist traducător. În toată viaţa sa şi prin toată opera sa s-a învrednicit a se face Domnului „slavoslovitor”.

Multe din scrierile sale de meditaţie patristică, originale, rămase în manuscris sunt învăluite în hlamida literar moralizatoare şi se disting printr-un stil euharistic, specific şi inconfundabil; adevărate mărgăritare, care-şi cer dreptul la lumină, spre a fi aşezate alături de marea noastră literatură duhovnicească.

În această carte sunt expuse gânduri ale autorului care a dorit să se dezlipească de lume câteva zile, cu dorinţa de a uita gândurile amestecate, potolindu-şi valurile sufletului, ca astfel să se apropie mai tare de Dumnezeu.

Ni se prezintă o călătorie într-o sihăstrie din adâncul ascuns de munte, în care autorul trece pe la peştera lui Anatolie, stă de vorbă cu preacuvioşii Nicanor şi Agatanghel, pătrunde în biserica tăcută şi chemătoare, urcă pe culme în lumina a-tot-biruitoare , vorbeşte cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea frumuseţii. Şi din toate acestea a luat puteri cu care să biruie ameninţarea răului ce îi înconjura viaţa.

Şi aşa, a păşit cu uimire şi cu frângere de duh prin pajiştile înflorite ale sfinţeniei, A păşit şi a văzut, mai ales cu privirea lăuntrică, minunile pe care Dumnezeu le face în cei lipsiţi de „înţelepciunea cea lumească” şi cărora le este păstrată bună răsplătire. Autorului i se povestise în această sihăstrie vieţi adevărate care s-au prefăcut în legende, în suflet îi sălăşluia o lumină de pace, care îl dezlega de toate cele ale veacului, avea impresia că nu mai este pe pământ.

Atunci când autorul se întâlneşte cu cei trei tineri care urcau pe munte îndeamnă cu dragoste părintească să păzească comoara tinereţii, punând strajă în jurul cetăţii ei, pe însăşi nebiruita şi pururi – minunata Frumuseţe deplină, fără de pată, neisprăvită, fără de moarte, divină. Pe această să o caute întotdeauna, să meargă spre ea, s-o facă să fie a lor, sorbind-o prin ochi şi prin duh. S-o închidă în cămările sufletului şi s-o îmbogăţească mereu cu alte şi alte înfăţişări ale ei, de trup şi de duh, întâlnite în calea zilelor cercetătoare.

A plecat de acolo cu părere de rău căci oamenii şi  priveliştile, vitele şi gâzele rămân iar autorul este nevoit să plece, lăsându-le singurătatea şi nemărginirile, vântul şi miresmele, clopotul şi rugăciunile, iar el cobora la vale, ca să înceapă din nou zadarnicul bucium şi să guste mâhnitoarele privelişti ale tuturor răutăţilor. Şi totuşi viaţa din vale începea să-l cheme. Părea că plecase de multă vreme, uitând  de toţi ai lui şi de toate. O imputare duioasă s-a strecurat în duhul său şi parcă auzea: „Mergi spre ale tale, cele ce ţi-au fost încredinţate de Dumnezeu, şi nu le da învinuire, ci caută şi le sfinţeşte prin toate ale tale. Fii din lume, dar nu fi al ei. Luptă şi iartă, iartă şi iubeşte, ridică-te pe tine şi pe alţii, fă cunoscut tuturora şi în toate, pe Domnul Iubirii”.

Pentru a căpăta puteri în vâltoarea acestei vieţi ni se spune să îi luăm ajutor pe sfinţi, pe îngerul păzitor şi pe Maica Domnului, Cea care nu ştie ce înseamnă rugăciunea neprimită, când ea vine de la copiii ei… Apoi să stăruim în veghere şi rugăciune. Mai întâi, să veghem asupra noastră cu nemilă ca să putem fi folositori altora. Să începem toate cele ale duhului mai întâi cu noi înşine, şi numai după aceea cu alţii. Să nu fim împietriţi la nimic, să iertăm şi să ajutăm, să credem şi să nu judecăm pe nimeni, ci să fim cât mai fierbinte rugători pentru toţi.  Să nu lăsăm mânia în duhul nostru şi să alungăm departe de noi răutate.

Suntem sfătuiţi, indiferent de ce ni s-ar întâmpla, de ce val s-ar abate asupra noastră, oricare ar fi încercările ce ne sunt hărăzite, oricât de tare ar bate valurile răutăţilor în zidurile cetăţii sufletelor noastre, să punem în lucrare Iubirea lui Hristos şi vom fi biruitori.

Cartea „Undeva, într-o sihăstrie…”, autor Alexandru Lascarov Moldovanu poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la Librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

Citește alte articole despre: rugăciune, tineri, pelerin, sihăstrie, călugări

De la același autor

Ultimele din categorie