Spiritualizarea omului din societatea contemporană

Spiritualizarea omului se poate săvârși prin combaterea poluării fizice și morale. Este nevoie, adică, să căutam pe cât ne este cu putință, să renunțăm la vechile obiceiuri ce ne înrăutățesc starea de sănătate trupească dar, mai ales, pe cele ce alterează o trăire duhovnicească autentică.

Prin om spiritual sau duhovnicesc se definește omul de conștiință, omul cult, cel care se luptă cu patimile și le învinge – deoarece acela care nu se luptă să devină duhovnicesc în trupul său poate deveni foarte ușor trupesc și în sufletul său. După cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți cu Duhul faptele trupului veți fi vii” (Rom.8.13).

Spiritualizarea omului se poate săvârși prin combaterea poluării fizice și morale. Este nevoie, adică, să căutam pe cât ne este cu putință, să renunțăm la vechile obiceiuri ce ne înrăutățesc starea de sănătate trupească dar, mai ales, pe cele ce alterează o trăire duhovnicească autentică. După cum bine știm, raportul dintre viața aceasta și cea viitoare este inegal și avem datoria morală față de noi înșine și față de Dumnezeu să o trăim așa cum se cuvine. Din păcate, sunt destui oameni care își fac viața atât de supusă viciilor, încât ajung să trăiască de fapt două morți – pentru că, pe lângă moartea fizică, se alătură și moartea sufletească.

Înfrânarea, sfințenia căsătoriei, postul, eliminarea alcoolismului, a drogurilor și a fumatului sunt mijloace prin care putem să retrăim o viață spirituală autentică.

Simplitatea, modestia și  smerenia în hainele ce le purtăm în locuința noastră, în mâncare și vorbire și care sporesc viața duhovnicească, prin urmarea Mântuitorului Hristos, care a zis: „Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11.29).

Cunoașterea adevărurilor descoperite de Dumnezeu este o condiție obligatorie pentru orice doritor de viață veșnică, fiindcă „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4).

Setea de cunoaștere este o năzuință sufletească. „Neliniștit este sufletul meu, până ce se va odihni întru Tine Doamne” (Fericitul Augustin, Confessiones).

Citirea Sfintei Scripturi și învățarea Religiei aduc multă lumină în suflete: „Aceasta este viața veșnică, să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17.3).

De la același autor

Ultimele din categorie