Influenţa negativă a televizorului în viaţa familiei contemporane se exercită sub mai multe forme. Forţa disolutivă a televiziunii se manifestă atât direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, cât şi indirect, prin promovarea unei vieţi lipsite de griji, comode, cu mult confort şi multă distracţie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment. Timpul petrecut de membrii familiei în faţa televizorului este un timp mort pentru existenţa acesteia. În loc să se sprijine reciproc, să se completeze unul pe celălalt în treburile casei, membrii familiei se uită la televizor. Nu numai că activităţile casnice intră în criză, femeia nu pregăteşte la timp mâncarea, bărbatul nu repară la timp ceva sau nu face cumpărăturile, dar membrii familiei nu mai au nici răgazul de a comunica spre a-şi împărtăşi problemele, grijile sau împlinirile, de a se sfătui unul cu celălalt, de a găsi sprijin şi mângâiere.

(Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Editura Evanghelismos, Bucureşti 2005, p. 382)