Acum, părinții tăi îți zic: „Cât timp ai să mai rămâi așa? E timpul să te căpătuiești și tu, să ai casa ta, femeia și copiii tăi. Dacă rămâi așa, cine o să se mai uite la tine la bătrânețe?”.

Nu-i judeca, fiindcă au și ei dreptate, din punctul lor de vedere. Și tu, dacă ai fi în locul lor, ai spune la fel. Ei văd lucrurile în mod lumesc, vor să trăiești bine și să ai bătrâneți liniștite. Dar câți nu sunt aceia care, deși au familie, sunt părăsiți de copii și au parte de bătrâneți îndurerate?

Totul este ca omul să-L iubească pe Hristos și atunci toate problemele i se vor rezolva.

Se întâmplă să  ajungă omul  la o vârstă înaintată și încă să mai oscileze între căsătorie și celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-și caute soție/soț, să-i roage și pe alții să-i caute, aceștia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufletești. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământați cu problema alegerii între căsătorie și celibat. În loc să vă agitați cu acest lucru, îndreptați-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul și, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potrivește sufletului vostru și pe care îl veți accepta fără silă și mâhnire, ci în liniște și cu mulțumire. Așa veți rezolva această problemă și veți păși pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, traducere de prof. drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 111-112)