Cel mai de seamă dintre florile schitului athonit Colciu din apropierea mănăstirii Vatoped, de-a lungul veacurilor, a fost Cuviosul Agapie, canonizat ca sfânt și prăznuit pe 1 martie.

Referiri la Sfântul Agapie de la Colciu aflăm în Sinaxarul la „Slujba Sfinților Athoniți”, scrisă de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, precum și din tradiția orală athonită.

Sfântul Agapie a viețuit alături de starețul său în Chilia „Sfânta Treime” în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În urma unei incursiuni a piraților turci, a fost luat rob și ținut în captivitate timp de doisprezece ani. În tot acest timp a slujit cu atâta bună credință stăpânilor lui agareni (musulmani) care-l cumpăraseră, încât aceștia îi arătau mai multă îngăduință decât tuturor celorlalți robi ai lor.

Eliberat în chip minunat de către Maica Domnului, Sfântul Agapie s-a înapoiat în taină la Bătrânul lui din Sfântul Munte. Acesta însă l-a mustrat cu asprime, nemulțumit fiind de felul în care ucenicul său își părăsise stăpânii, și l-a trimis înapoi. Adevărat fiu al ascultării, Sfântul Agapie s-a întors fără împotrivire în robie. Când a sosit și i-a povestit stăpânului său tot ce se întâmplase, turcul și familia lui au fost uluiți de virtutea Sfântului Agapie și au cerut să afle mai multe despre Dumnezeul creștinilor. Mai târziu, Sfântul Agapie, dimpreună cu stăpânul agarean și cei doi fii ai săi au venit în Sfântul Munte, unde cei trei musulmani au primit luminarea botezului și au devenit monahi, sfârșindu-și viața cu cuvioșie la Schit.