Trăind în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Sapor al II-lea, cei cinci mucenici au mărturisit dragostea lor de Dumnezeu și au fost supuși unor chinuri cumplite.

Întăriți de mai multe ori de îngerul Domnului, mucenicii au dărâmat idolul lui Die, l-au amuțit pe împărat și apoi s-au rugat ca să i se dezlege limba, iar pentru aceste minuni mulți oameni au crezut în Dumnezeu.

Decapitați sau aruncați în foc, cei cinci mucenici și-au dat sufletul în mâinile Domnului, împreună cu cei peste 7000 de creștini persani uciși.