Vatra monahală de la Bisericani datează din secolul al XV-lea, când Sfântul Cuvios Iosif și un grup de călugări au ales locul acesta pentru a se nevoi.

„Sihăstria lui Iosif” a fost singura aşezare monahală românească a cărei regulă de viaţă era cea „achimită”, adică neadormită, după tradiţia Mănăstirii Studion din Constantinopol.

Pentru râvna lor, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, sihăstria a căpătat denumirea de „Sihăstria bisericanilor”, adică „a evlavioşilor, bisericoşilor”.

La începutul secolului al XVII-lea, schitul s-a transformat într-o mănăstire cu o viaţă duhovnicească şi culturală foarte bogată, cu o obşte de aproximativ 800 de călugări.

La Mănăstirea Bisericani a luat fiinţă şi prima tipografie din Moldova, adusă de la Kiev în timpul mitropolitului Dosoftei.

În anul 1872, mănăstirea a fost transformată în închisoare, iar în anul 1905, în noaptea Învierii, zidurile închisorii s-au prăbușit și ea a fost desfiinţată.

La începutul secolului al XX-lea s-a decis înfiinţarea unui sanatoriu pentru cei bolnavi de tuberculoză pulmonară, sanatoriu care există şi în prezent.

În biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani, ce are ca hram praznicul Bunei Vestiri, se află moaștele Sfinților Iosif și Chiriac de la Bisericani.

În anul 1998, în locul în care s-a arătat Maica Domnului în stejar Sfântului Cuvios Iosif și ucenicilor săi, s-a construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.În paraclis se păstrează trunchiul stejarului, iar deasupra se află, spre închinare, iconița făcătoare de minuni a Maicii Domului.