Virtutea personală a tiranului, oricât de incontestabilă, nu justifică tirania. Calitățile personale n-au la oameni de felul acesta nicio valoare, sunt anihilate de păcatul strigător la cer al desființării libertății omului, de groaznicul păcat al prefacerii semenilor în dobitoace; dobitoace, desigur, de vreme ce li se răpește principala însușire a duhului: libertatea.

Virtuți personale aveau și fariseii, ba încă multe, erau nu numai cumsecade, ci și riguroși. Calvin la fel. Și sunt sigur că și Caiafa era plin de frumoase purtări și ducea o viață model.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 399)