Trei părţi, precum grăiesc Părinţii, are sufletul înţelegător: mintea, care mai e numită şi putere înţelegătoare, puterea mânioasă şi puterea poftitoare. În aceste trei puteri, virtuţile se află în chip firesc, iar păcatele şi patimile vin după aceea, prin pierderea virtuţilor. Virtuţile puterii înţelegătoare sunt: dreapta credinţă, cunoştinţa, buna înţelegere, smerenia, necontenita năzuinţă şi înălţare a minţii către Dumnezeu prin mijlocirea gândurilor bune, a cugetelor curate şi a vederilor duhovniceşti bine-încuviintate, iar păcatele ei sunt: necredinţa, neştiinţa, lipsa bunei înţelegeri, uitarea, slava deşartă, trufia, împrăştierea gândurilor şi cele asemănătoare. Virtuţile puterii mânioase sunt: iubirea de oameni, dragostea, blândeţea, iubirea de fraţi, împreună-pătimirea, iar păcatele: pomenirea răului, zavistia, ura şi gândurile uneltitoare. Virtuţile puterii poftitoare sunt: întreaga înţelepciune, depărtarea de tot ce e stricăcios (cum ar fi: mâncăruri, băuturi...) a năzui către Dumnezeu cu toată dorirea noastră şi a ne încredinţa Lui întreaga noastră aşezare, iar păcatele ei sunt: desfrânarea, iubirea de lume şi de ceea ce e în lume şi spurcarea vredniciei sufletului prin aceasta.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 89-90)