„Viziunea ortodoxă despre har este total diferită de cea occidentală, cu deosebire așa cum este ea dezvoltată de scolastici din semințele aflate în teologia Fericitului Augustin. Iată cum explică teologul ortodox Vladimir Lossky: Prin urmare, teologia Bisericii de Răsărit distinge în Dumnezeu pe cele trei Ipostasuri, natura sau ființa, și energiile – lucrări personale. Energiile sunt cu neputință de despărțit prin natură; natura e cu neputință de despărțit de cele trei Persoane. Lucrul acesta are o mare însemnătate în tradiția Răsăritului pentru viața mistică: Deosebirea dintre fire și energie, fundamentală pentru învățătura ortodoxă cu privire la har, îngăduie să păstrăm sensul real al expresiei Sfântului Petru: Părtași la Dumnezeiasca fire (II Pt. 1: 4). Unirea la care suntem chemați nu este nici ipostatică, după cum este natura omenească a lui Hristos, nici ființială, cum este între cele Trei Persoane Dumnezeiești; este unirea cu Dumnezeu în energiile Sale, sau unirea prin har care ne face să participăm la firea Dumnezeiască, fără ca prin aceasta firea noastră să devină fire a lui Dumnezeu. În îndumnezeire avem prin har, adică prin energiile divine, tot ceea ce Dumnezeu are prin fire, în afară de identitatea de ființă, după învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul. Rămânem făpturi, devenim însă dumnezei prin har, asa cum Hristos a rămas Dumnezeu, devenind om prin întrupare. Tradiția răsăriteană nu cunoaște o orânduire supranaturală între Dumnezeu și lumea creată și care s-ar adăuga la aceasta din urmă ca o nouă creație. Aici ea nu cunoaște o altă deosebire sau, mai bine zis, o altă împărțire, în afară de aceea dintre creat și necreat. Pentru ea, supranaturalul creat nu există. Ceea ce teologia apuseană denumește cu termeni de supranatural, înseamnă pentru Răsărit necreatul, energiile dumnezeiești deosebite în chip negrăit de ființa lui Dumnezeu… Actul creației stabilește o legătură a energiilor Dumnezeiești cu ceea ce nu este Dumnezeu… Așadar, energiile Dumnezeiești, în ele însele, nu sunt raporturi între Dumnezeu și natura creată, ci ele intră în legătură cu ceea ce nu este Dumnezeu, ele trag lumea la existență prin voința lui Dumnezeu. Pe scurt, înțelegerea ortodoxă a naturii harului este că acesta reprezintă chiar energiile lui Dumnezeu. Prin iconomia Trinitară a Duhului Sfânt – o iconomie ce presupune atât lucrări generale cât și speciale – aceste energii sunt transmise către omenire. Acest fapt contrastează cu viziunea latină care-și trage originea în principal din scrierile antipelagiene ale Fericitului Augustin.”

(Patrick Barnes, Non Ortodocșii, Editura Egumenița, p. 8)