Această rugăciune este în principal o rugăciune de invocare, adresându-ne lui Dumnezeu Tatăl când zicem „Sfinte Dumnezeule”, lui Dumnezeu Fiul când zicem „Sfinte Tare”, un Dumnezeu puternic, care are tărie, care are putere și ne adresăm Duhului Sfânt celui făcător de viață și celui „fără de moarte”; de altfel, fiecare persoană a Sfintei Treimi este fără de moarte. Și după ce afirmăm acestea, prin invocare, adăugăm o rugăciune propriu-zisă: „miluiește-ne pe noi”. Ce înseamnă „miluiește-ne pe noi”? Zicem mai întâi lui Dumnezeu Tatăl să ne miluiască: Sfinte Dumnezeule, „miluiește-ne pe noi”, lui Dumnezeu Fiul ne adresăm, zicând „Sfinte Tare” și cerem să ne miluiască pe noi, ne adresăm lui Dumnezeu Duhul Sfânt când zicem „Sfinte fără de moare” și cerem: „miluiește-ne pe noi”. (...)

Așa că, cerând mila lui Dumnezeu, având în vedere fiecare persoană a Sfintei Treimi, cele Trei Persoane, în general, noi în mod cuprinzător cerem ajutor de la Dumnezeu, cerem intervenția lui Dumnezeu în viața noastră, în ființa noastră, și din ființa noastră. Pentru că la Botez, drept măritorii creștini au primit pe Sfânta Treime în suflet, de unde Sfânta Treime lucrează și de sus și de jos. De sus din înălțimile cerești și de jos din ființa  noastră în care se sălășluiește Duhul Sfânt pe care îl chemăm și unde sunt de fapt și Tatăl și Fiul, pentru că unde este o persoană a Sfintei Treimi sunt și celelalte două.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească – convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, pp. 72-73)