Porunca Sfintei Scripturi este dumnezeiască: „voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul” (Col. 1, 10), Cel Care S-a întrupat şi Carele ca Dumnezeu-om a rămas cu totul în Biserica Sa care vieţuieşte veşnic cu El. Iar „a umbla cu vrednicie întru Domnul” înseamnă a vieţui după cuvântul Evangheliei lui Hristos. De aceea, această poruncă a Sfintei Scripturi este şi firească: „Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filip 1, 27). Viaţa trăită după învăţăturile Evangheliei, viaţa sfântă, dumnezeiască, reprezintă viaţa normală şi firească pentru creştini, fiindcă creştinii, după chemarea şi vocaţia lor, sunt sfinţi: această veste bună o aflăm în Sfintele Scripturi, pe tot parcursul Noului Testament. A ne sfinţi cu totul, atât sufleteşte cât şi trupeşte, iată chemarea noastră. Acest lucru nu este o misiune, ci mai degrabă o regulă a credinţei. Porunca Sfintei Scripturi este limpede şi chiar cu totul limpede: aşa cum Cel Prea Sfânt Care v-a chemat la credinţă este Atotsfânt, aşa şi voi fiţi sfinţi întru toate (I Petru 1, 15).

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 19)