Voluntarii Pro Vita au descoperit secretul mulțumirii
Energia lor ia forma ajutorului pe care-l îndreaptă necondiționat către aproapele. Împărtășesc aceeași dorință de trăire frumosă și-i invită pe toți să se hrănească din ea. Sunt oameni care caută să risipească neajunsuri și se mulțumesc cu zâmbete. Voluntarii Pro Vita și-au luat angajamentul să protejeze și să cultive viața, să salveze copii nenăscuți și să caute bucuria în fapte.
Timp și muncă pro bono
Vorbind cu înflăcărare despre misiune lor, așa am cunoscut o parte din voluntarii Pro Vita. O mână de tineri pe a căror chip stă zugrăvită mulțumirea și care găsesc în fiecare clipă motive de a merge mai departe. Împart gând bun tuturor și deschid uși spre noi existențe. Ultimul eveniment organizat, Zilele Pro Vita, a fost un moment în care, încă o dată, ne-au arătat cât de important este voluntariatul în cadrul acestui departament.
Și-au început activitatea în anul 2011, ca parte a Sectorului de Misiune Statistică și Prognoză Pastorală din cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. De atunci, timp de trei ani, au oferit sprijin și putere în trei domenii de activitate.
Otilia Serdenciuc, referent în cadrul organizației și responsabil al Programului Familia (Sfântul Stelian) dă mărturie despre strădaniile colegilor săi: „Urmărim trei direcții: salvarea, protejarea și cultivarea vieții. În fiecare direcție am încercat să dezvoltăm anumite proiecte. Proiectul CIP (Centrul de informare și prevenție) are ca scop prevenirea avortului, Praesidio (Centrul Social pentru Femeile Însărcinate Aflate în Dificultate) urmărește ajutorarea mamelor și Sfântul Stelian (Program de solidatitate pentru familia cu mulți copii), un program în cadrul căruia sunt înscrise 149 de familii, care au peste opt copii, de pe raza Arhiepiscopiei Iașilor. De exemplu, acum susținem în școală o fată din Botoșani a cărei familie nu are posibilitatea să o facă. Ne îngrijim de tot. Educație, mâncare, haine și chiar meditații”, mărturisește aceasta. Pentru ea, Pro Vita înseamnă șansa pe care o poți da celuilalt. „Volutarii noștri se împlică în activități specifice. Sunt medici de specialitate, medici de familie, dar și doamne în vârstă sau elevi de liceu. Noi suntem deschiși și primim pe oricine dorește”. „În momentul de față, doar eu și părintele Brânză suntem angajați. Ceilalți, adică un număr de douăzeci și cinci de voluntari mereu activi și alți treizeci care activează în funcție de cum le permite timpul, lucrează pro bono”, a mai adăugat Otilia.
Familia Pro Vita
Coordonator al departamentului, părintele Radu Brânză, își iubește voluntarii. „Eu îi iubesc pe toți, tineri sau bătrâni. Suntem ca o familie. În timpul în care îi vedeți pe acești tineri participând la organizare, sunt bunicuțe acasă care împletesc ciorapi, fac mănuși sau fulărașe pentru copilași. Asta este tot o formă de voluntariat”.
Voluntariatul este pilonul de rezistență al activității. „Numai la hramul Cuvioasei Parascheva am avut peste 70 de voluntari care au fost acolo tot timpul. La mine în familie totul este Pro Vita. Ziua, noapte, în timpul liber sau în timpul în care suntem ocupați. Între a sta degeaba și a munci pe degeaba, noi preferăm să muncim pe degeaba, pentru că munca în sine aduce o mulțime de beneficii. La noi e ca la Junimea. Intră cine vrea, rămâne cine poate, pentru că dorim să se păstreze un standard de activitate. Încercăm să nu se dilueze mesajul. Brațele noastre sunt mereu deschise.”, a adăugat părintele.
În cazul unei organizații non profit, venitul nu este un aspect de neglijat. „Noi încercăm să nu stăm cu mâna întinsă, ci să ne realizăm singuri propriul ban, să înmulțim ce ne vine din partea Mitropoliei. De aceea, desfășurăm activitate de fundrasing sau chiar activitate de handmade cu vânzare”.
Mai mult decât atât, părintele coordonator ne mărturisește că planurile pentru viitorul Pro Vita sunt multe: „Visăm la un eveniment dedicat doar bărbaților. Avortul este pus doar pe umerii femeii, care suportă acest proces dureros și ia pe umerii ei toată responsabilitatea. De multe ori, bărbatul este pe nicăieri. Statistic vorbind, cele mai multe avorturi le fac barbații. Pe de o parte, ei sunt ginecologi, pe de altă parte, ei pun presiunea morală. Bărbatul din umbră este, de multe ori, cel care o împinge pe femeie în față.”
Angajament și atașament
Oamenii Pro Vita caută surâsuri uitate. Oferă dragoste, timp, dăruire și cer zâmbete. Schimbul este echitabil, iar mulțumirea vine din ambele părți. Faptele devin o moștenire vie de exemple. Cheia înțelegerii unui astfel de angajament stă în puterea de a oferi ajutor fără a pune vreo condiție.
Elena Crăciun, voluntar din 12 februarie 2012, și-a dorit tot timpul să oprească pe cineva de la avort. „Am trei copii, doi dintre ei la grădiniță. În ultimele luni, trei ore pe zi le dedic activității. A face voluntariat este un angajament și un atașament și dacă ne aflăm și sub binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, pentru mine e un confort psihic și mă determină să acord și mai mult timp”. Asemeni ei sunt și ceilalți. Exemple ale inimilor deschise să cultive viață.
Voluntarul Pro Vita pune stavilă nepăsării și ridică nașterea de prunci la adevărata ei valoare, de bogăție. Secretul său e acela al căutării de mulțumire în binele aproapelui.
