Cu frică şi cutremur trebuie să săvârşim lucrul lui Dumnezeu - aceasta să o şi aveţi în vedere. Să vă străduiţi prin toate mijloacele ca, unde este cuvântul, acolo să fie şi mintea sau, cum spune Sfântul loan Scărarul, să închideţi mintea în cuvintele rugăciunii; Vorbele către Dumnezeu nu se rostesc cu limba, ci cu simţămintele inimii. Dacă va fi aşa - va fi şi rugăciune adevărată. Citirea rugăciunilor, poziţia la rugăciune şi metaniile alcătuiesc numai starea de rugăciune, iar rugăciunea, propriu-zis, vine din inimă. Când aceasta nu există, nu există nimic. Rugăciunea fără simţăminte este exact ca un avorton. Aşa spun Sfinţii Părinţi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 10)