Spus-a avva Iacob: m-am dus la avva Matoi și întorcându-mă eu, i-am zis lui că vreau să mă duc la chilii. Și mi-a zis: du închinăciune din partea mea lui avva Ioan. Și venind eu la avva Ioan, i-am spus lui că avva Matoi i se închină. Și mi-a zis bătrânul: iată, avva Matoi cu adevărat este israilitean, în care vicleșug nu este (Ioan 1, 47). Și împlinindu-se un an, iarăși m-am dus la avva Matoi și i-am dus închinăciunea de la avva Ioan. Și a zis bătrânul: nu sunt vrednic de cuvântul bătrânului. Însă aceasta să știi, cum că atunci când vei auzi pe vreun bătrân slăvind pe aproapele mai mult decât pe sine, la măsuri mari a ajuns. Că aceasta este desăvârșirea, ca pe aproapele să-l slăvească mai mult decât pe sine.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 155-156)