Se zice despre avva Marcu egipteanul că a petrecut 30 de ani neieșind din chilia lui. Și avea obicei preotul de venea și făcea Sfânta Liturghie. Iar diavolul, văzând răbdarea bătrânului cea îmbunătățită, a meșteșugit să-l ispitească cu osândirea. Deci, a făcut pe oarecare ce era îndrăcit să meargă la bătrânul pentru blagoslovenie, iar cel îndrăcit mai înainte de tot cuvântul striga către bătrân: „Preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lăsa să intre la tine!”.

Iar insuflatul de Dumnezeu bătrân a zis către ei: „Fiule, toți leapădă necurățenia afară, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați» (Matei 7, 1). Însă, deși este păcătos, Domnul îl va mântui pe el, căci scris este: «Și va rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați» (Iacob 5, 16)”.

Și după cuvântul acesta, făcând rugăciune, a gonit dracul din om și l-a slobozit sănătos. Iar după ce a venit preotul după obicei, l-a primit bătrânul cu bucurie. Bunul Dumnezeu, văzând nerăutatea bătrânului, i-a arătat lui semn, căci atunci când vrea preotul să stea înaintea Sfintei Mese, precum bătrânul ne-a povestit, a văzut îngerul lui Dumnezeu pogorându-se din cer și punând mâna lui pe capul preotului și preotul s-a făcut ca un stâlp de foc. Iar el, mirându-se pentru vedere, a auzit glas zicând către el: „Omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta? Căci dacă împăratul cel pământesc nu va lăsa pe slujbașii săi să stea înaintea lui întinați, decât numai cu slavă multă, cu cât mai mult puterea cea dumnezeiască nu va curăți pe slujitorii Sfintelor Taine, când stau înaintea slavei celei cerești? Iar viteazul și nevoitorul lui Hristos, Marcu Egipteanul, mare făcându-se, s-a învrednicit darului acestuia, pentru că n-a osândit pe cleric”. 

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 162)