Trebuie să începeţi să vă rugaţi după cărţile de rugăciuni. Iar când rugăciunea voastră se însufleţeşte, să lăsaţi cărţile de rugăciuni. Aşa făceau marii rugători... Citeau - unul un psalm, altul, o „slavă”... Şi apoi, când intrau în duhul de rugăciune, lăsau psalmii de-o parte... Dar tot trebuie să ştiţi câteva rugăciuni pe de rost... De asemenea, şi psalmi. Iar acest lucru este necesar pentru că sufletul înlemneşte şi nu mai este bun de nimic şi atunci trebuie să ne rugăm rostind măcar o rugăciune străină - şi tot este mai bine decât, nerugându-ne deloc, să mergem la culcare sau să petrecem dimineaţa... Însă întotdeauna când rugăciunea este în inimă, ne putem ruga şi fără cartea de rugăciuni, adresându-ne noi înşine lui Dumnezeu şi făcând metanii. Numai să nu fim îngăduitori cu lenea. Căci vrăjmaşul imediat va porni şi ne va trage parcă de mână de la rugăciune.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 22)