Că Dumnezeu este Unul în ființă dar întreit în Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, este unul dintre adevărurile credinței noastre și pe care numai mintea omului înduhovnicit poate să-l înțeleagă, mintea omului care se împărtășește după rânduiala Bisericii, la soroacele rânduite de Biserică și cu pregătirea sufletească trebuitoare.
Persoana și tainele lui Dumnezeu pot fi înțelese, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, prin credință și tăcere; acolo unde mintea omului nu poate cuprinde, credința poate să aducă un spor de înțelegere, atât cât este de trebuință mântuirii. Credința este darul lui Dumnezeu, puterea de înțelegere a celor duhovnicești pentru a ne simți mai aproape de Dumnezeu, pentru a iubi pe Dumnezeu și iubim pe Dumnezeu numai în măsura în care iubim pe aproapele nostru (Ioan 4, 20), iubire arătată în faptele de ajutorare a celor din neam (Ioan 3, 18; Matei 24, 34-45).
Un părinte al Bisericii, Fericitul Augustin, frământat cu mintea cum ar putea înțelege mai bine taina învățăturii Bisericii cu privire la Sfânta Treime și aflându-se pe marginea mării, vede un copil care cu mânuțele sale se căznea să facă o mică groapă în nisip; întrebându-l ce vrea să facă, copilul răspunde: „Vreau să vărs marea în această groapă“. Atunci Fericitul Părinte și-a zis în inima sa: „Precum un copil crede că apa mării poate fi cărată în acea gropiță, așa și noi oamenii credem că Dumnezeu poate fi cuprins de mintea noastră“.
Sfinții Părinți ai Bisericii îndeamnă permanent la strădania de a ne curăți inima de negura păcatului în Sfânta Taină a Spovedaniei și a o lumina prin împărtășirea cu dumnezeiescul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos care a spus: „Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“.
Nu ispitirea rece cu mintea ne duce la înțelegerea Tainelor lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi, ci cercetarea cugetului nostru de păcat care mai întâi întunecă și apoi omoară sufletul omului.
Sărbătoarea Sfintei Treimi este rânduită de Biserică după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, aceasta pentru a ne învăța că numai prin prezența și lucrarea harului Duhului Sfânt mintea și sufletul nostru se luminează, dobândesc putere de înțelegere și mai ales de simțire a lui Dumnezeu și a lucrării Sale mântuitoare.
De aceea rugăciunile noastre de dimineață și seară, orice slujbă sau Sfântă Taină a Bisericii le începem cu rugăciunea Împărate ceresc.
Biserica Ortodoxă îndeamnă stăruitor la cât mai multă rugăciune, acasă, la biserică și chiar în călătorii ori la locul de muncă, fără să se neglijeze cuvântul de învățătură sau lecturare a Sfintei Scripturi.
Slujbele Bisericii noastre cuprind cele mai frumoase rugăciuni și un număr foarte mare din cuvintele Sfintei Scripturi a Vechiului și Noului Testament; în duhul rugăciunii mărturisim pe Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în persoane ori de câte ori ne însemnăm cu Sfânta Cruce și rostim în numele Său: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh“. Ori de câte ori pomenim persoanele Sfintei Treimi, ne însemnăm cu Sfânta Cruce, de aici înțelegem că numai ea ne păstrează în duhul jertfei Mântuitorului, căci numai Sfânta Crucea adeverește și mărturisește mereu de dragostea lui Dumnezeu față de noi oamenii (I Ioan 4, 92; Luca 3, 16; Filip 2, 6-8).
Ceea ce face ca cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, să fie unde este iubirea, cum a mărturisit Sf. Evanghelist Ioan „Dumnezeu este iubire, iar cine nu iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său, nu poate să cunoască pe Dumnezeu“ (I Ioan 4, 8): „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh și aceștia Una sunt“ (I Ioan 5, 7).