Aspecte introductive 

Spre deosebire de alte narațiuni, care nu beneficiază de o încadrare spațială sau temporală clară, cea pe care o avem în vedere e mai specială. Arată că lucrurile se petrec în Ierihon. Așezarea omenească amplasată în cel mai jos punct locuibil al lumii e gazda unei întrevederi aparte. Între Mesia și Zaheu. 

Zaheu

Cel din urmă e reprezentantul unei tagme hulite în popor. E omul ocupantului. După cucerirea Israelului, romanii racolaseră din rândul acestei populații de curând integrate în rândurile lor exponenți mai slabi de înger spre a-i transforma în interfața lor cu poporul. Între ei, cel pomenit. Vameș. Omul care, spre deosebire de exponenții de astăzi ai profesiei, nu păzea granițele, ci colecta taxele. Într-o societate slab alfabetizată și coruptă, precum aceea, e de presupus că nu se limita doar la îmbogățirea structurii imperiale, oricum bine înzestrată sub aspect material. Acest lucru explică de ce nu-și dorește să se expună. Să fie văzut, ori să se găsească în primele rânduri. Acest lucru l-ar fragiliza puternic. S-ar putea repercuta negativ asupra lui. De aceea, preferă distanța. Se urcă într-un sicomor, spre a compensa neajunsurile propriei naturi și a reuși să vadă fără a fi văzut. Nu bănuiește, însă, ce va urma.

Chemarea

Ajuns în acel loc, Iisus privește în sus. Nu pentru a se consulta cu Tatăl. Nu de această dată. Ci spre a-i adresa o chemare lui Zaheu. A atrage atenția asupra lui. A-i aprecia sinceritatea și a-i spune că e important în planul lui Dumnezeu. Ba mai mult, Învățătorul se autoinvită în casa lui: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”. Omul e de-a dreptul răvășit. Nu și-ar fi dorit decât să-L vadă. Sincer, smerit și conștient de statutul și condiția sa, ar fi încercat cel mult să-și umple sufletul cu mireasma plăcută a harului emanat prezența Sa. S-ar fi lăudat probabil familiei și celor apropiați că L-a văzut și gata. Ceea ce i se întâmplă e peste orice așteptare. Fiul îl copleșește. Divin și minunat, cum doar el știe. Spre stupoarea celor de față care, prinși în chingile proastei înțelegeri a Legii, sunt de-a dreptul revoltați.

Schimbarea

Vizita aduce cu sine o schimbare. În urma întrevederii cu Hristos, vameșul decide să-și împartă jumătate din avere săracilor și să compenseze nedreptățile făcute într-un mod extrem de generos. Concluzia zilei o trage Hristos: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”.

În loc de concluzii

Pericopa celei de-a treizeci și doua duminici de după Rusalii poate fi citită în multe feluri. Așa cum am arătat deja în anii trecuți, ea vine să ne arate că dragostea lui Dumnezeu e copleșitoare, nu cu jumătăți de măsură. Vorbește de asemenea despre cât de norocos a fost Zaheu, care a putut îndrepta relele făcute, dând înapoi împătrit celor de la care luase pe nedrept. Despre modul în care întâlnirea cu Dumnezeu îți poate schimba viața. Te întoarce la o sută optzeci de grade și te pune pe traiectorie. Despre faptul că o chemare căreia i se răspunde sincer și cu inimă deschisă e mereu urmată de schimbare. Și multe altele. Oricum am citi-o, nu putem să nu recunoaștem că, din paginile ei, Domnul ne vorbește fiecăruia dintre noi. Calm, direct, empatic, chiar dacă pe un ton ferm. De la inimă la inimă și cu inimă bună. Îndrăzniți!