Întâlnirea a fost organizată în două părți de câte 90 de minute. Prima parte a fost una de informare cu privire la strategia de lucru cu tinerii din Arhiepiscopia Iașilor, în care au fost prezentate viziunea, misiunea și valorile pe care se fundamentează lucrarea cu tinerii din Moldova și în cadrul căreia s-au prezentat și nevoile tinerilor. A doua parte a debutat cu un film în care tinerii vorbesc despre așteptările ce le au de la preot și de la Biserică și a continuat cu un dialog în care participanții au pus întrebări și, împreună cu părintele invitat, au încercat să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru provocările ce apar în pastorația tinerilor din diaspora italiană.

Tânărul are nevoie și astăzi să-l cunoască pe Dumnezeu

Investiția în tineri este una dintre cele mai înțelepte și mai profitabile, atât pentru Biserică, cât și pentru neam. Și această preocupare pentru viața și sufletul lor este importantă și este necesar să fie făcută și pentru acum, nu doar pentru viitor, căci tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii ci, mai ales, prezentul ei.

Părintele Nicodim a insistat pe înțelegerea unuia dintre textele pe care se fundamentează Teologia Pastorală, un text al Sfântului Apostol Pavel:„… tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.(…) Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei, etc… (I Cor. Cap. 9)

Preotul este, prin excelență, persoana aleasă care aduce Împărăția lui Dumnezeu printre oameni. Lucrul acesta presupune ca preotul să fie printre oameni la toate nivelurile și, totodată, să reziste între oameni, trăind și propăvăduind o viață diferită de cea lumească. Lucrarea pastorală este dificilă deoarece mesajul împărtășit tinerilor de către preot, dar și omului în general, intră în contradicție cu ceea ce aceștia aud acasă, la școală, în media sau pe stradă.

„Tuturor toate m-am făcut”. „A ne face tuturor toate nu este ușor”, a spus părintele Nicodim. „Avem nevoie de o mare mobilitate sufletească. Să pot sta de vorbă «pe limba lui» și cu omul simplu dar și cu intelectualul, și cu omul credincios, dar și cu indiferentul religios sau ateul, și cu tinerii, dar și cu cei vârstnici, și cu cerșetorul și cu politicianul, și cu săteanul, dar și cu cel ce vine în vacanță din Italia sau Germania, asta da provocare. În general s-a constatat că preotul face pastorație cu ușurință în mediu din care el provine. Dacă părinții și familia sa s-au ocupat cu agricultura sau creșterea animalelor, preotul se va face ușor înțeles, va câștiga încrederea și va fi acceptat de cei din categoria socială din care el provine. Dacă preotul provine dintr-o familie de profesori se va acomoda ușor în mediul profesorilor și al intelectualilor cu care este obișnuit de acasă. Această mobilitate, această capacitate de a fi în comuniune cu toate categoriile de oameni presupune un efort spiritual, dar și unul intelectual-cultural”, a mai adăugat părintele. „Efort spiritual? Da, pentru că a fi aproape de oameni din orice categorie ar face parte, presupune smerenie. Este știut că oamenii înfumurați nu sunt simpatizați. Arogantul, autosuficientul, orgoliosul, cel care vrea să pară că le știe pe toate, nu este iubit de oameni. Pentru a împărtăși cuiva Cuvântul Adevărului, este nevoie ca mai întâi să-i fie câștigată încrederea. Dacă suntem superiori sau suspicioși în ce-i privește pe enoriași, și ei vor fi suspicioși în relația cu noi. Dacă le acordăm încredere, și ei ne vor acorda încredere. Acest sentiment de încredere crește atunci când înaintea noastră avem un om modest, un om care nu ne judecă, care ne acceptă așa cum suntem. Pe lângă smerenie este nevoie și de pregătire intelectuală. Pe un copil îl poți câștiga printr-o poveste. Pe un istoric de artă îl apropii arătând că ești familiarizat cu pictura lui Rembrandt, cu stilul romanic în arhitectură sau, știu și eu, cu muzica lui Motzart. Plecând de la subiecte comune se poate construi mai ușor un dialog ce aduce în prim plan teme de suflet sau chiar teme teologice. În ce-i privește pe tineri, încercăm să ne facem și tinerilor toate ca măcar pe unii să-i câștigăm la Hristos, pentru a li-L face cunoscut pe Dumnezeu, Cel care este răspuns și soluție la toate întrebările, crizele, dificultățile prin care trece sufletul tânăr. Ne preocupă viața tinerilor și facem efortul de a-i apropia de Biserică, pentru că iubim sufletul nemuritor al tinerilor și vrem ca acesta să îl cunoască pe Dumnezeu Izvorul vieții, al iubirii și al bucuriei curate. Este foarte important să știm să-i ascultăm pe tineri, a mai adăugat părintele. Nu este ușor. Este o artă”, a conchis Părintel Nicodim.

Dacă tânărul nu înțelege sensul Liturghiei, nu va veni la Liturghie

Spre final, Veronica, o tânără dintr-o parohie din apropierea Romei, a spus că „este nevoie mai ales aici, în Italia, unde tinerii nu au parte de sprijinul susținut al părinților, ca Biserica să fie un sprijin constant pentru tineri. Să simțim că preotul este alături de noi în fiecare moment. Noi vă iubim pe voi”, a spus Veronica cu curaj, adresându-se preoților. „Și voi trebuie să aveți grijă de noi. Nu trebuie să fim motivați exterior; noi, tinerii, avem nevoie să simțim și să înțelegem. Este necesar ca atracția față de Biserică să o simțim așa cum simt tinerii din jurul nostru plăcerea pentru distracțiile lor păcătoase. Trebuie să simțim fericirea în Dumnezeu așa cum alții simt fericirea în păcat. Dacă tânărul nu înțelege sensul Liturghiei și nu ajunge să-i placă, nu va veni la Liturghie. Avem nevoie să ne acordați mai mult timp, mai multe explicații”, a subliniat Veronica.

Întâlnirile dedicate lucrării pastorale cu tinerii din Italia au continuat și pe data de 17 iunie, când părintele Nicodim a susținut la Padova o conferință cu tema: „Cum dobândim «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte»?” pentru tinerii din protopopiatele Tri-Veneto I și II. (Andrei Grosu, ATOR Iași)